Căminele Universităţii din Bucureşti văzute prin ochii studenţilor

April 7, 2014 in București by Veronica Lazarescu

Conţinutul articolului are la bază o cercetare exploratorie, realizată şi coordonată de Departamentul de Cercetare şi Statistică din cadrul AS-SAS (Asociaţia Studenţilor la Sociologie şi Asistenţă Socială), cu scopul de a identifica modul în care studenţii se raportează la căminele Universităţii din Bucureşti.

Datele exprimate în acest raport sunt culese prin utilizarea unui chestionar aplicat studenţilor din UB în perioada 9-17 februarie 2014. Chestionarul a fost publicat online pe pagini şi comunităţi virtuale ale studenţilor, iar eşantionul constă în 178 de respondenţi dintre care 165 sunt viabili ca fiind chiriaşi ai căminelor UB. Rezultatele chestionarului se transpun in urmatoarele constatări:

Aproximativ 2/3 dintre respondenţi (109/165) consideră că spaţiul din cameră este prea mic pentru numărul de colocatari, iar media de 3.2/5 acordată gradului de satisfacţie cu numărul de colocatari (unde 5 reprezintă foarte mulţumit), se poate traduce ca „ok”.

Media condiţiilor de cămin pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 reprezintă gradul cel mai scăzut de mulţumire, iar 5 gradul cel mai ridicat), realizată în urma distribuţiei răspunsurilor la chestionar, este următoarea:

-căldură 4,3  ☺

-apă caldă 4,1  ☺

-număr colocatari 3,2 ☺

-dimensiunea camerei 2,9 ☹

-mobilier 2,9 ☹

-curăţenie 2,6 ☹

-băi 2,4  ☹

Astfel, putem trage concluzia că la categoria <<apă caldă>> şi <căldură>, căminele au îndeplinit în mare parte aşteptările studenţilor, însa în privinţa condiţiilor din băi (care includ curăţenie, dotare şi funcţionare), precum şi a curăţeniei sau mobilierului, studenţii au aşteptări mai mari.

Studenţii au avut posibilitatea de a menţiona orice neregulă pe care au constatat-o în căminele Universităţii, rezumatul fiind următorul:

Există unele probleme legate de igienă în grupurile sanitare, nefolosindu-se soluţii speciale de curăţare şi igienizare sau orice fel de dezinfectant, ci doar detergenţi de curăţare a hainelor. În unele cazuri, atât capetele de la duşuri cât şi gresia sunt vechi şi sparte sau nu funcţionează corepunzător.
O altă problemă semnalată constă în cea a gândacilor prezenţi atât în camine, cât şi în campus, fiind un rezultat al lipsei de igienă, dezinfecţie şi dezinsecţie. Studentii susţin că nu se face dezinsecţie, iar motivul invocat în situaţiile în care aceştia au cerut explicaţii, a fost acela că Universitatea din Bucureşti nu procură căminelor soluţii special pentru aşa ceva.

În unele cămine, la intrarea în corpul clădirii, portarul solicită selectiv actul de pentru identificare şi consemnare în registrul persoanelor şi îl păstrează până la părăsirea căminului de către persoana în cauză. Actul de identitate nu poate fi reţinut în afara cazurilor prevăzute de OUG 97/2005, acest caz neîncadrându-se în ordonanţa menţionată anterior.

S-a evidenţiat o pondere mare a studenţilor care au semnalat prezenţa în camine a persoanelor care nu mai au statutul de student. Din discuţiile pe care studenţii le-au purtat cu persoanele „nestudente” cazate în căminele UB, aceştia au ajuns la concluzia că respectivii au primit locurile în mod ilegal sau le-au cumpărat.

În privinţa serviciului de pază, studenţii au menţionat că, în unele cazuri, portarii lipses de la post şi în nenumărate rânduri au fost sesizaţi în stare de ebrietate, iar în unele situaţii aceştia au interzis accesul automobilelor în curtea căminelor sub pretextul că, dacă le-ar permite, ar trebui să le verifice şi nu sunt dispuşi să facă acest lucru.

De asemenea, este de necontestat faptul că în Căminul Leu C în luna octombrie, pe lângă regie, s-a perceput o taxă de garanţie(în total 250 lei), iar studenţilor li s-a solicitat să inapoieze chitanţele care dovedesc plata. Majoritatea studenţilor consideră că s-a comis o ilegalitate. Un student a ţinut să îsi exprime vehement nemulţumirea legată de prezenţa sobolanilor în campusul Grozăveşti. A descris detaliat problema printr-un e-mail şi a ataşat poze mesajului său:

În urma cercetării, Asociaţia Studenţilor la Sociologie şi Asistenţă Socială a emis o listă de recomandări adresata Universităţii din Bucureşti.

„Ne oferim atât să încurajăm şi să monitorizăm implementarea recomandărilor noastre, cât şi să participăm activ la îmbunătăţirea condiţiilor din căminele UB, prin identificarea nevoilor în rândul studenţilor sau contribuind la descoperirea soluţiilor optime, aducând în prim plan studenţii Universităţii.”

Le mulţumim tuturor respondenţilor pentru suportul acordat prin completarea chestionarului. De asemenea, dacă întâmpini o problemă legată de căminele Universităţii din Bucureşti, poti să o sesizezi aici https://docs.google.com/forms/d/1S0Edi_8iC_7TgLqM6haxD1db4xrrqHWWajFf7VUokEw/viewform, urmând să inaintăm problemele către conducerea Universităţii.

Veronica Lăzărescu
Vicepreşedinte Cercetare şi Statistică
Asociaţia Studenţilor la Sociologie şi Asistenţă Socială

Avatar of Popa

by Popa

La ASE există reprezentanți ai studenților?

March 22, 2014 in Uncategorized by Popa

Viaţa de student poate fi plină de surprize. Ştim, ne plac surprizele plăcute, dar ce facem atunci când un factor de decizie de la nivelul facultăţii ia o decizie care îţi dă peste cap toată “strategia” pe care ţi-ai făcut-o la începutul unui semestru (de exemplu, un profesor schimbă înainte de examen metoda de evaluare fără să se consulte cu studenţii)? În momentul ăla îţi trec prin cap zeci de gânduri, unele paşnice, altele mai violente. Vrei să te duci la conducerea facultăţii şi să-ţi reclami profesorul, dar acelaşi lucru vor să-l facă şi ceilalţi colegi ai tăi. În astfel de momente îţi aminteşti că parcă la începutul anului ţi-ai ales un reprezentant de grupă/serie/an. Nu ştiu dacă atunci când l-ai ales ştiai exact care e rolul lui sau dacă este o persoană serioasă, care chiar doreşte să-i reprezinte pe cei care l-au ales sau urmăreşte doar să-şi apere interesele. Rolul studentului reprezentant, pentru cei care nu s-au interesat să-i afle îndatoririle înainte de a-l alege, este de a face cunoscute problemele/ideile studenţilor la nivelul conducerii facultăţii/universităţii. El este vocea studenţilor pe care îi reprezintă, acel spirit dinamic pregătit întotdeauna să ia atitudine!

 

Prin toate regulamentele de reprezentare pe care le-am studiat scrie clar că “Studenţii, prin intermediul studentului reprezentant, sunt consultaţi cu privire la stabilirea examenelor”. Însă din păcate, la ASE lucrurile stau puţin altfel. Te trezeşti că ai două examene în 3 zile, eventual şi de la 7.30 dimineaţa şi pe tine nu te-a întrebat nimeni dacă eşti de acord cu asta. Doamnele secretare îţi vor spune că doar în zilele şi la ora aia au găsit săli libere, că e vina şefului de serie că nu a venit la ea să-i spună când vreţi să daţi examenul. Ăsta e un alt moment când te întrebi  “De ce l-am ales reprezentant?” Dar el oare mai este student, pentru că nu l-am mai văzut pe la cursuri?”. Uite aşa, nepăsarea ta din timpul semestrului, atunci când nu prea te interesează ce se întâmplă în jurul tău la nivel administrativ, academic, se transformă într-un coşmar în sesiune. Îţi promiţi că vei schimba ceva, că la anul vei fi mai responsabil în alegerea reprezentantului tău, că nu vei mai permite să suferi de pe urma indiferenţei altora. Îţi promiţi că vei fi mai responsabil, că te vei implica şi vei face o alegere mai bună!

Cumva treci de sesiunea asta cu examene puse în zile şi ore nepotrivite şi te hotărăşti să te informezi cu privire la structurile de reprezentare din ASE. Astfel afli că toţi şefii de serie formează “Consiliul Studenţilor”. Următoarea “ramură” de conducere este “Consiliul Facultăţii”, unde studenţii au 25% din locurile disponibile. Dacă doreşti să depăşeşti reprezentarea la nivel de facultate poţi candida pentru un loc în Senatul Studenţilor, cea mai înaltă structură studenţească de reprezentare, câştigând  astfel drept de vot asupra deciziilor ce se iau la nivelul Senatului universitar.

De curând, au avut loc alegerile pentru studenţii reprezentanţi şi în universitatea noastră. Faţă de primul semestru, am primit şansa de a stabili, prin colaborare cu domnii profesori, calendarul examenelor din sesiunea de vară, mai mult decât atât, avem studenţi consilieri în Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, nişte oameni care să ne apere interesele şi drepturile, să ne asculte şi să vină cu soluţii la problemele întâmpinate. Curând, se vor desfăşura alegerile pentru Senatul Studenţilor, aşa cum spuneam şi mai sus, cel mai influent for decizional în care vocea studenţilor se poate auzi. Beneficiem de două locuri de drept, două persoane care vor susţine poziţiile noastre, “vor traduce” revendicările şi solicitările studenţilor pe înţelesul conducerii Universităţii.

A candida pentru poziţia de student reprezentant înseamnă a-ţi asuma o responsabilitate, de aceea trebuie să fii sigur că eşti capabil să aperi interesele colegilor tăi. Funcţia de student reprezentant este o funcţie în care eşti investit de către colegii tăi, pentru a-i ajuta când întâmpină anumite dificultăţi şi pentru a face tot ce îţi stă în putinţă să le aperi dreptul la un învăţământ de calitate şi echitabil. Tu devii avocatul studenţilor, un avocat plătit cu încrederea lor, cu alte cuvinte ai şansa să faci ceva care să conteze. Tot tu, studentule la ASE, te rog să fii responsabil, implicat şi proactiv!

Vocea ta poate fi auzită doar dacă îţi doreşti asta cu adevărat!

Iulian Tărâţă

Membru al departamentului Educaţional SiSC

Problema “Baltasiu”

March 17, 2014 in Analiză, București by Ema Bianca Nicoleta

În anul 2014, într-un sistem universitar ce a aderat la principiile Procesului Bologna încă din 2005, unii profesorii se mai numesc “suverani”. Deciziile se iau de pe poziție de superioritate, fără ca studenții să fie consultați.

Procesul Bologna promovează un învățământ centrat pe student însă de multe ori procesul de reformă nu pare să țină cont de această perspectivă. Elemente importante precum adaptarea metodelor de predare, relevanța evaluării profesorilor de către studenți sau feedback-ul studenților și implicarea lor în designul curriculei nu relevă un învățământ centrat pe student.[1]

Un caz concret al nerespectării principiilor Procesului Bologna este cel al domnului Radu Baltasiu, profesor de Istorie Socială la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București.

În contextul în care domnul Baltasiu a introdus o modalitate nouă de examinare fără a informa studenții referitor la această schimbare decât ulterior luării decizei, Asociația Studenților la Sociologie și Asistență Socială (AS-SAS) prin intermediul președintelui a raportat neregularitatea în ședința de Consiliu a Facultăţii.

Această metodă de examinare a constat în notarea studenților și scutirea acestora de examen  în urma răspunsului la o întrebare bazată pe un filmuleț( un episod din Familia Simpson) vizionat anterior. Mai mult, metoda a fost una subiectivă, fiind notați doar studenții ale căror răspunsuri au corespuns “viziunii” domnului Baltasiu. De asemenea, a afirmat că studenţii care au primit notă pot să nu se mai prezinte la cursurile şi seminariile următoare, încurajând astfel absenteismul.

Pe lângă faptul că introducerea unei noi modalități de examinare fără avizul studenților este neregulamentară, aceasta era și una ce descuraja dobândirea cunoștințelor aferente cursului. Scutirea studenților de examen ar fi condus la neparticiparea noastră la cursuri și la formarea unor lacune în cunoaștere, ce ar fi afectat ințelegerea cursurilor viitoare bazate într-o anumită măsură pe acesta. Ceea ce, binențeles s-ar fi reflectat și în rezultatele noastre.

Având în vedere necesitatea ca fiecare curs să ne formeze și să ne orienteze pentru viitoarea noastră carieră, stabilirea unei note finale pentru o anumită materie încă din primele săptămâni ale semestrului împiedică această formare. Suntem oameni și ne este specific să alegem calea cea mai ușoară. Oricine preferă o notă mare pentru care nu este necesar un volum mare de muncă, în detrimentul unei învățări continue. Doar că nu putem pierde din vedere faptul că astfel vom rămâne fără anumite cunoștințe utile pentru dezvoltarea noastră. Nota până la urmă nu este scopul final, ci doar un mijloc de a ajunge la dobândirea compentenţelor şi abilităţilor necesare pentru a ne integra în piaţa muncii şi a ne construi o carieră.

 

“Radu Baltasiu a facut o intreaga miscare din toata povestea cu notele si majoritatea n-ati sesizat-o fiind prea ocupati de a va apara notele primite. Si n-o zic cu rautate, si eu am primit nota si nu vad oricum nota ca pe ceva care conteaza, doar ca profu a vrut sa induca exact ce s-a intamplat, sa va vada revoltati si sa-si hraneasca ego-ul cu vai uite ce prof misto si binevoitor sunt eu si uite cum studentii se contrazic si se agita pentru note. Mi-ar fi placut la curs, cand a zis ca sa se renunte la notele ad-hoc sa fi zis in masa ok, si? Nu intepaturi de genul vai dar cum se poate asa ceva, cine a zis asta nu stie ce vorbeste si alte bla bla-uri. E o diferenta intre a parcurge un curs si a primi nota la un curs, nota e doar un mijloc prin care parcurgi cursul cu scopul de a intelege/cunoaste cat mai multe. Mai toti vedeti nota ca pe un scop si-o imbratisati cu mare fast ca si cum e singurul lucru care conteaza…” (Barbu Laurenţiu)

 

Dacă la toate cursurile s-ar adopta aceeași metodă de examinare am ajunge ”forme fără fond”.

Ulterior, la cursul de istorie socială din data de 11.03.2014, domnul Baltasiu ne-a comunicat faptul că notele obținute în urma examinării de la cursul anterior nu sunt valide ca urmare a sesizării făcute de Asociația Studenților la Sociologie şi Asistenţă Socială. Acesta a incercat, astfel să discrediteze Asociaţia, numind-o ”asociaţia voastră”. Mai mult, a susţinut suveranitatea dumnealui în ceea ce priveşte cursul, insistând apoi asupra raportului ”superioritate-inferioritate” dintre profesor şi student, ceea ce contravine ideei de parteneriat educaţional. În momentul în care i-am prezentat principiile Procesului Bologna şi i-am explicat faptul că stabilirea unei noi metode de examinare fără a consulta studenţii este neregulamentară, domnul profesor a replicat ”M-am săturat de idiocraţi!”. Subtilă sau nu, remarca era menită să accentueze pretinsa superioritate a profesorilor faţă de studenţi şi intimidarea mea ca student care mi-am ”permis” să îi contrazic spusele în vederea unei informări corecte şi argumentate a colegilor mei.

Faptul că nu am cedat presiunii şi mi-am susţinut în continuare ideea a determinat primirea unor simple replici în continuare menite să intimideze, fără a fi argumentate, replici precum ” Domnişoară, mă laşi să termin?!”,  ”Te rog să mă corectezi în ceea ce priveşte o carte!”. Faptul că am avut ”curajul” să îl corectez a determinat o reacţie specifică ”profesorului de tip vechi” care consideră că are mereu dreptate, studenţii fiind simpli ”discipoli”. Într-un final, a părăsit sala pentru 10 minute, nu înainte, însă, de a mai face câteva remarci irelevante pentru problema pusă în discuție, precum ” Domnișoară, eu ies pentru 10 minute. Uite, te las să ții cursul.”

Cel mai grav este faptul că prin utlizarea unei metode rudimentare de manipulare a reuşit să le inducă studenţilor ideea că au participat la luarea deciziei. Din nou, chiar dacă o astfel de metodă de examinare poate plăcea studenţilor deoarece presupune scăderea timpului acordat pentru studiul materiei respective, folosirea constantă a astfel de metode ar conduce la limitarea studenţilor din punct de vedere al accesului la informaţii, ceea ce contravine programei cursului. Dacă toţi profesorii ar adopta aceeaşi metodă de examinare ar însemna să fim prezenţi la facultate doar două-trei săptămâni pe semestru şi să ne trezim în anul trei că nu avem nicio informaţie necesară pentru a ne realiza lucrările de licenţă, că toate cunoştinţele noastre sunt idei subiective ale profesorilor care ni le-au indus, că ne lipseşte baza necesară pentru a evolua, că suntem incapabili să producem idei proprii. In această situaţie cum ne mai formează şi orientează profesorii pentru piaţa muncii?

Dacă profesori precum domnul Baltasiu nu ştiu să ne orienteze şi să ne transmită informaţiile pe care este de datoria lor să le transmită, este de datoria noastră să nu ne lăsăm îndoctrinaţi, manipulaţi şi să participăm activ la decizie, să ne exprimăm opiniile şi să ne cerem drepturile.

Prin urmare, în contextul în care sunt profesori care primesc distincţia de profesor Bologna deoarece şi-au adaptat atât stilul cât şi metodele de predare la nevoile studenţilor , domnul Radu Baltasiu este un contra exemplu.

Ema Bianca Nicoleta Rotariu

           Vicepreşedinte Educaţional Asociaţia Studenţilor la Sociologie şi Asistenţă Socială (AS-SAS)


Avatar of Popa

by Popa

Eu cu cine votez?

March 3, 2014 in Uncategorized by Popa

Câțiva dintre noi am primit acest drept nu cu mult timp în urmă, așa că ne-am pus această întrebare de câteva ori, dar niciodată nu am reuşit să aflăm răspunsul.

Că tot vin alegerile studenţilor reprezentanţi, o să încerc să expun mecanismele care stau la baza reprezentării într-o democraţie.

După cum probabil ştiţi, democraţia este un concept grecesc, care este un regim în care poporul este suveran şi îşi exercită puterea în mod direct. În Grecia antică, reprezentanţii cetăţenilor erau aleşi prin tragere la sorţi pentru că, practic, tot adunarea generală decidea legile după care să funcţioneze societatea lor.

În ziua de azi, acest concept de adunare generală s-a pierdut din cauza faptului că este imposibil din punct de vedere fizic ca fiecare cetăţean să fie implicat direct în procesul de decizie al legislaţiei. În democraţia de astăzi din majoritatea instituţiilor “democratice”, puterea s-a răsturnat, adică aleşii dictează poporului şi nu invers, fapt care se întâmplă chiar şi în ASE. Un exemplu concret ar fi faptul că în metodologia de alegere a reprezentanţilor studenţilor există nişte condiţionări precum media minimă 8, condiţionări care sperăm că, în timp, vor dispărea, pentru că e dreptul fiecăruia dintre noi să alegem pe cine investim cu votul nostru şi nu este în măsură nimeni să ne pună restricţii de genul acesta.

Această problemă nu o putem pune doar pe umerii aleşilor, pentru că până la urmă este datoria celor care au puterea să o păstreze şi aici mă refer la faptul că responsabilitatea de a controla acţiunile reprezentanţilor ne revine nouă, cei care îi votăm. Dacă am fi un pic mai critici în compararea candidaţilor, dacă am încerca să le atragem atenţia mai des când fac ceva ce nu ne place, dacă i-am trage la răspundere mai aspru pentru că se folosesc de puterea noastră în interes personal, cu siguranţă că ar funcţiona mai bine tot acest proces şi prin urmare lucrurile ar sta altfel.

Aşadar, vă încurajez ca în alegerile care urmează să aibă loc să fiţi cât mai critici şi asiguraţi-vă că cei pe care îi alegeţi vă susţin cu adevărat interesele!

Avatar of Popa

by Popa

Alege-ți reprezentantul!

February 18, 2014 in Uncategorized by Popa

Sindicatul Studenților din Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică (SiSC)) va desfășura, începând cu luna Februarie, campania de informare „Alege-ți reprezentantul!”. Această campanie se adresează vouă, studenților ASE, și are rolul de a vă prezenta importanța alegerilor pentru reprezentanții studenților: șefii de serie, studenții-consilieri și studenții-senatori. Vom apela la toate demersurile necesare pentru a ne asigura că informațiile utile ajung la voi, trezind un sentiment de conștiinciozitate față de importanța susținerii intereselor studenților în forurile decizionale ale facultății și ale universității.

Cine sunt acești studenți-reprezentanți ?

Studenții-reprezentanți sunt colegii noștri care vor fi aleși de către noi pentru a ne reprezenta interesele în fața profesorilor și a conducerii din facultate și din universitate. Aceștia pot fi reprezentativi la diferite niveluri: șef de grupă, șef de serie, șef de an, consilier sau senator. Fiecare nivel are rolul său și toți sunt importanți pentru buna guvernare a universității, guvernare care n-ar putea fi posibilă fără implicarea studenților.

Care sunt structurile de reprezentare ?

Fiecare categorie de studenți-reprezentanți se constituie într-o structură care are rolul de a facilita participarea studenților la viața academică. Altfel spus, toții șefii de serie dintr-o facultate constituie Consiliul Consultativ al Studenților. Aceștia, pe lângă responsabilitățile clasice de la nivelul propriilor serii (stabilirea examenelor, comunicarea cu profesorii, diseminarea informațiilor), trebuie să se implice și în evaluarea semestrială a cadrelor didactice și a programelor de studii precum și în alte proiecte și activități necesare pentru studenți (ex: organizarea Balului de absolvire sau prezentarea specializărilor și a materiilor opționale).
Studenții care își doresc să se implice activ în conducerea facultății pot fi aleși pentru Consiliul Facultății. Consiliul facultății reprezintă organismul decizional de la nivelul facultății și are obligatoriu un procent de minim 25% studenți în componența sa (pentru Consiliul CSIE sunt 7 locuri alocate studenților). Consiliul este condus de Decan și se întrunește trimestrial, conform Cartei Universitare. Pe lângă atribuțiile de reprezentare a colegilor din an la nivelul Consiliului, studenții-consilieri se pot implica și în comisiile de acordare a burselor, în comisia de cazare, în comisia de admitere sau în orice alte comisii constituite la nivelul facultăților din care fac parte studenți-reprezentanți. De asemenea, aceștia au posibilitatea de a se implica în organizarea diverselor evenimente din facultate: conferințe, festivitatea de deschidere a anului universitar, baluri studențești sau alte evenimente de ordin academic, cultural și social.
Studenții care își doresc să se implice și în conducerea universității pot fi aleși ca membri ai >Senatului Universitar al ASE, cel mai înalt for din universitate. Aceștia reprezintă un procent de 25% din componența Senatului, ceilalți 75% fiind cadre didactice și de cercetare. Studenții-senatori se implică în îmbunătățirea cadrului legislativ și procedural al universității în ceea ce privește organizarea și desfășurarea procesului educațional și a serviciilor oferite studenților.
Printre responsabilitățile lor se numără procesul de cazare al studenților, procesul de acordare al burselor, managementul cantinei, managementul Casei Studenților Economiști alături de organizațiile studențești, implicarea în comisiile de la nivelul universității și, probabil cel mai important, reprezentarea studenților ASE în Senat. Aceștia au sarcina să reprezinte interesele noastre în Senat și să ia cuvântul ori de câte ori se propune vreo schimbare care ar putea fi în detrimentul studenților (ex: mărirea taxelor de studiu sau de re-examinare).
Consiliul de Administrație asigură conducerea operativă a universității și aplică deciziile Senatului Universitar. Acesta este format din Rector, Prorectori, Decani, Directorul General Administrativ și un reprezentant al studenților. Rolul acestui reprezentant al studenților este de a reprezenta interesele tuturor studenților din ASE prin expunerea de opinii argumentate atunci când se elaborează vreo propunere sau se ia vreo decizie la nivelul Consiliului de Administrație. De regulă, reprezentantul studenților în Consiliul de Administrație este numit de către studenții-senatori din rândul acestora.

Cum sunt aleși acești studenți-reprezentanți ?

În prezent nu a fost adoptat un regulament de alegere al studenților reprezentanți. Putem spune însă cu certitudine că șefii de serie vor fi aleși de către colegii lor la unul din cursuri, în urma prezentării candidaturilor celor interesați.
Despre alegerile pentru Consiliul Facultății și Senatul Universitar vom reveni cu detalii de îndată ce Senatul Universitar în exercițiu va aproba un regulament și o metodologie de alegeri.
Tot ce putem să spunem acum este că Legea Educației Naționale prevede că reprezentanții studenților sunt aleși în mod democratic, prin votul universal direct și secret al tuturor studenților. Conform Cartei Universitare,orice student al ASE poate fi ales ca reprezentant al studenților în Senatul Universitar, fără niciun fel de bariere. Deși în ultimii ani s-a folosit criteriul mediei anului precedent (mai mare de 8.00) pentru a condiționa accesul în structurile de conducere, trebuie să menționăm că Statutul Studentului prevede că instituțiile de învățământ superior nu pot condiționa statutul de student reprezentant în funcție de performanțele academice.

Cum îi putem responsabiliza ?

În primul rând, trebuie să ne asigurăm că atunci când votăm o facem în cunoștiință de cauză. Nu trebuie să ținem cont de popularitate sau de alte lucruri subiective ci trebuie să avem în vedere seriozitatea colegilor care candidează, disponibilitatea lor de a se implica activ pentru o perioadă de 2 ani și, mai ales, caracterul acestora. Dacă suntem de părere că nimeni nu se potrivește, putem să ne abținem de la vot sau, de ce nu, să candidăm noi înșine. Votul de încredere este o mare responsabilitate și n-ar trebui tratat cu ușurință.

Mai aveți alte întrebări ?

Urmăriți în continuare site-ul sisc.ro și pagina de facebook pentru că vom reveni cu detalii cât de curând. De asemenea, vom fi prezenți și în facultate după reluarea cursurilor și vom fi pregătiți să răspundem la toate întrebările. Pentru orice alte informații, puteți apela cu încredere la info@sisc.ro .

Avatar of Nica

by Nica

Campania de alegere a Studenților Reprezentanți în Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava

February 11, 2014 in Uncategorized by Nica

 
Ce este reprezentarea studenților?

A fi student reprezentant, după cum poți deduce din denumire, înseamnă a-ți reprezenta colegii în forurile de conducere ale facultății tale și ale universității (Consiliul  Facultății, Senatul Universității, Consiliul de Administrație, Consiliul Departamentelor), timp de un an.

Unde ajungi să îți reprezinți colegii dacă te hotărăști să candidezi și desigur… dacă ești ales?

Studentul cu numărul cel mai mare de voturi ajunge în Senatul Universității și va reprezenta toți studenții facultății sale!

În funcție de facultate, studenții cu numărul cel mai mare de voturi, aleși de către colegii lor, ajung în Consiliul Facultății (CF), după cum urmează:

Educație Fizică și Sport – primii 2 studenți aleși

Inginerie Alimentară – primii 2 studenți aleși

Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor – primii 5 studenți aleși

Inginerie Mecanică, Mecatronică și Management – primii 3 studenți aleși

Istorie și Geografie – primii 4 studenți aleși

Litere și Științe ale Comunicării – primii 6 studenți aleși

Silvicultură – primii 3 studenți aleși

Stiințe Economice și Administrație Publică – primii 7 studenți aleși

Stiințe ale Educației – primii 2 studenți aleși

 

Ce trebuie să faci dacă ajungi student reprezentant?

În procesul de reprezentare este indicat să ai o comunicare cât mai bună în principal cu următorii actori: în primul rând cu studenții pe care îi reprezinți, cu reprezentanții la nivel de grupă/serie/an, cu organizațiile studențești apoi cu conducerea facultății respective, conducerea universității, reprezentanții studenților dar și partea administrativă a căminelor, cantinelor, biblioteca universității, alți senatori, consilieri din alte universități.

Ca student  senator sau consilier trebuie să ai întâlniri periodice cu colegii tăi senatori și consilieri pentru a vă consulta între voi. Este important să fiți UNIȚI și să susțineți întotdeauna poziții  comune.

Trebuie să le comunici studenților, șefilor de an, deciziile luate în forurile din care faci parte;

Citește regulamentele de funcționare al Consiliului Facultății, al Senatului și al Comisiilor. Acestea se găsesc pe site-ul universității. Insistă cu procesul de căutare, nu sunt întotdeauna ușor de găsit!

Trebuie să organizezi întâlniri cu studenții, să îi informezi prin toate metodele accesibile (site, blog al studenților reprezentanți, id student.reprezentant, presa studențească), să îi consulți și să identifici problemele cu care aceștia se confruntă.

Pentru a fi întotdeauna pregătit pentru ședințele de consiliu sau senat trebuie să ceri ordinea de zi stabilită pentru acestea cu minim o săptămână înainte de data programată a întâlnirilor. Dacă nu îți este pusă la dispoziție semnalează această situație în cadrul consiliului, organizațiilor studențești reprezentative sau secretarului șef al universității;

Informează-te și participă activ la întâlnirile cu comisia de etică și calitate;

 

De ce să candidez ? Dacă nu candidez, de ce să votez ?

De câte ori ai avut ocazia să îți spui părerea despre lucrurile care contează ?
Despre regulamentul de cazare, taxa de cămin, taxa de studiu, valoarea burselor, lipsa profilor la cursuri, frigul din sălile de curs, lipsa netului în cămin, lipsa calității serviciilor de învățământ superior ?
De câte ori ai fost informat despre schimbările din program? sau întrebat ce părere ai TU despre asta ?
Reprezentăm 90% din comunitatea mediului academic? !!!
Suntem beneficiarii direcți ai ofertei sistemului de învățământ superior!!!
Avem dreptul să luăm parte la deciziile care ne privesc și care ne influențează viața de student!!!
Să învățăm să spunem nu, atunci când trebuie, să cerem când avem nevoie, să participăm activ la procesul de îmbunătățire al calității învățământului superior sucevean!!!

 

Vrei să fii student reprezentant în Consiliul Facultății sau în Senatul Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava?                                                                                                                                                   Acum ai ocazia! Depune-ți candidatura pe student.reprezentant@yahoo.com,  până la data de 28 februarie 2014.

Cum procedezi?

Trimite un e-mail pe adresa student.reprezentant@yahoo.com , având atașate următoarele documente:

  • Curriculum Vitae;
  • Scrisoare de intenție;
  • Poză;
  • Completează formularul online care se găsește aici.

În perioada 03 – 11 martie 2014 va avea loc campania electorală, perioadă în care te poți promova în rândul studenților din facultate.                                                                                                       După ce s-a terminat campania electorală, începe perioada alegerilor și anume 12 – 15 martie 2014, între orele 10:00 – 18:00, perioadă în care poți fi votat de colegi la una dintre urnele amplasate în fața secretariatului. Pentru a putea vota, trebuie să ai asupra ta carnetul de student sau buletinul!

Afișarea rezultatelor se va face pe  15 martie 2014 .

Mult succes!

sursa www.asussv.ro

 

 

Avatar of Anca

by Anca

Implicarea ELSA București in 2013 in proiecte legate de justitie si drept

January 27, 2014 in Uncategorized by Anca

In 2013, ELSA Bucuresti a mai adaugat un an, incarcat cu proiecte minunate si cu experiente frumoase, implinind 22 de ani de activitate neintrerupta.

Primul mare eveniment din acest an a fost Conferinta nationala Justitia in Romania care a avut loc intre 15-16 martie, in Sala Constantin Stoicescu din cadrul Palatului Facultatii de Drept. Eveniment cutraditie, si in acest an, conferinta s-a remarcat cu un program academic deosebit, fiind prezenti domnul decan al Baroului București – Ion-Ilie Iordachescu, doamna director INM – Octavia Spineanu Matei, domnul decan al Facultății de Drept – Flavius Baias, domnul av. prof. Gheorghe Piperea, domnul av. prof. Traian Briciu, domnul prof. Bulai, domnul prof. Vasile Cioclei, domnul Dan Schwartz – consultant fiscal, domnul av. Andrei Savescu, doamna prof. Simina Tanasescu precum si alti avocati apreciati in domeniu.

Evenimentul s-a bucurat de un real succes, iar pentru 2014 isi propun organizarea unei noi editii a acestei conferinte.

De asemenea, tot in luna martie a acestui an a avut loc prima editie a proiectului Legal explorations, pe tema Dreptului proprietatii intelectuale, care a constat intr-o serie de cinci prelegeri finalizate cu un proces simulat. Atat participantii, cat si colaboratorii acestui eveniment au oferit un feedback pozitiv, asa incat si pentru 2014 ELSA are in plan a doua editie a acestui eveniment, acoperind de aceasta data doua teme din domeniul juridic, Dreptul proprietatii intelectuale, respectiv Dreptul concurentei.

Totdata, in luna martie s-a desfasurat si un proiect international – STEP (Student Trainee Exchange Programme), prin intermediul caruia doi studenti straini au avut ocazia sa faca practica in Bucuresti, la Societatea civila de avocati Pop Pepa, respectiv la Societatea civila de avocati Eversheds Lina & Guia. Acest program de practica a continuat si pe perioada vacantei de vara.

De asemenea, intre 11-12 martie a avut loc targul de internshipuri Jobfest, aflat in acest an la a doua editie, la care au fost prezente mai multe societati civile de avocati, dintre care amintim Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, Pop Pepa, Kinstellar, Deloitte-Reff si Asociatii , Salans, DLA Piper, Pricewaterhouse Coopers, Voicu si Filipescu, Grigorescu Stefanica, White and Case. Acest eveniment s-a bucurat de un real succes, asa incat in luna martie a anului viitor va avea loc o noua editie a targului de internshipuri.

In luna aprilie a acestui an, s-a desfasurat un alt eveniment cu traditie, Conferinta nationala ”Fiscalitatea fara frontiere. Reglementari. Controverse. Perspective”, intre 19-20 aprilie, in Sala Senatului din cadrul Palatului Facultatii de Drept. Participantii la aceasta conferinta s-au putut bucura de un program academic deosebit, fiind prezenti la eveniment d-na Mihaela Pohaci (Popovici Nitu si Asociatii), d-l Peter de Ruiter – presedinte al Camerei de Comert Romano–Olandeze (Pricewaterhouse Coopers), d-l Dan Scwhartz (RMS Scott), d-l Gabriel Biris (Biris Goran), d-na Luisiana Dobrinescu, d-l Madalin Niculeasa (Niculeasa Law Office), d-l Dragos Patroi (DRP Tax Wizards), d-na Alina Bica – procuror sef DIICOT (fost secretar de stat in Ministerul Justitiei), d-l Mihai Ruiu – ANAF (profesor universitar, Academia de Studii Economice), reprezentanti ai Ministerului Finantelor Pubice, domnul profesor Bogdan Iacob – avocat. Cu o noua editie a acestei conferinte ne vom intalni si in 2014.

De asemenea, in aceeasi luna, studentii la Drept au avut ocazia de a face practica timp de doua saptamani, in institutii publice dintre care amintim judecatoriile din Bucuresti, Tribunalul Bucuresti, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, etc. Acest proiect se desfasoara de doua ori pe an, in fiecare semestru, asa incat studentii isi pot forma o imagine de ansamblu asupra profesiilor din domeniul juridic.

In luna mai, pe 10-11, ELSA Bucuresti a avut ocazia de a organiza cea de-a cincea editie aConcursului National de Procese Simulate Francisc DeakDrept civil pentru studentii din anul III, la care au participat cei mai buni studenti ai Facultatilor de Drept din tara. Din juriu au facut parte av. Vladimir Diaconita, av. Paul Losp, av. Adrian Baias, av. Cosmin Vasile. De asemenea, in anul 2014, ELSA Bucuresti a fost desemnata pentru a gazdui a sasea editie a acestui concurs, care evidentiaza cunostintele academice, dar si abilitatile oratorice ale participantilor.

Punctul culminant al activitatii a fost in luna iulie a acestui an, cand, in Bucuresti, au avut loc doua scoli de vara internationale, si anume Banking and Finance Law, aflata la a cincea editie si Construction Law, prima editie. Aceastea s-au desfasurat in perioada 19-29 iulie si au cuprins opt zile de program academic. Atat participantii, cat si lectorii prelegerilor au fost impresionati de nivelul ridicat al programului academic, dar si de programul social oferit. In 2014, vor avea, de asemenea, doua scoli de vara, Banking and Finance Law, ajunsa acum la a sasea editie si Energy Law, prima editie.

Totodata, pe perioada verii s-au desfasurat stagii de practica pentru studentii la Drept, la societati civile de avocati precum Musat & Asociatii, Dragne & Asociatii, Rokas-International Law Firm, Popovici Nitu si Asociatii, Bostina & Asociatii, Voinescu si Asociatii, Cabinet individual de avocatură Florea Constantin, Jinga & Asociatii, Vilau & Mitel, Constantinof si Asociatii, Sava Law Firm, Pachiu & Associates, studentii avand posibilitatea de a se familiariza cu ceea ce presupune profesia de avocat.

In toamna acestui an, studentii au avut din nou posibilitatea de a face un stagiu de practica atat in cadrul unei institutii publice, cat si intr-o casa de avocatura, prin intermediul programelor de pratica pe care ELSA Bucuresti le organizeaza in fiecare semestru. Si in anul urmator ne propunem sa oferim astfel de internshipuri pentru ca studentii sa aiba o viziune cat mai clara despre profesiile din domeniul juridic.

De asemenea, in luna decembrie, s-au desfasurat alte doua evenimente de amploare. Astfel, intre 4 si 5 decembrie a avut loc Conferinta ”Tu cate stii din ce se stie despre tine”, eveniment care a avut ca tema reglementari privind supravegherea mijloacelor de comunicatie. Aceasta conferinta s-a desfasurat in cadrul unui proiect mai mare al ELSA International – International Focus Programme, ce are ca tema Media Law.

Tot in luna decembrie, s-a desfasurat si Concursul de procese simulate de Drept Comercial pentru studentii din anul IV. Juriul acestui concurs a fost format din avocati ai firmei Clifford Chance Badea: Vlad Peligrad, Monica Andrei, Cristi Valeriu Radu si Sabina Hutan.

ELSA București multumeste partenrilor lor, CMS Cameron MCKenna, Comunicate de Presa, Curierul Judiciar, Faculty of Law, University of Bucharest, Hipo.ro, JURIDICE.ro, Kinstellar, Reff & Associates, Wolters Kluwer Romania pentru sprijinul acordat in organizarea acestor evenimente, sprijin fara de care acestea nu s-ar fi putut bucura de succesul avut. De asemenea, le multumes tuturor colaboratorilor nostri, care s-au implicat alaturi de ei in organizarea proiectelor si cu care isi doresc sa colaboreze la fel de frumos si in anul urmator, atat la proiectele traditionale, cat si la cele noi.

ELSA București contribuie prin cele trei departamente principale (Activitati Academice, Seminare & Conferinte, Student Trainee Exchange Programme) la dezvoltarea culturala si profesionala a studentilor ai a tinerilor juriati. Implicand stagii de practica, seminare si conferinte, publicatii sau procese simulate, ELSA are un singur scop, acela privind evolutia tinerilor in sistemul juridic.

 

Mai multe detalii:

Diana Elena ROTARU
Public Relations Director
ELSA București

Avatar of Anca

by Anca

APADOR-CH, ANOSR și alte 16 organizații încearcă să împiedice Parlamentul să desființeze ONG-urile

January 25, 2014 in Uncategorized by Anca

 

APADOR-CH, susținută de alte 17 organizații neguvernamentale, printre care și ANOSR, a depus la Curtea Constituțională o intervenție prin procedura “amicus curiae” prin care atrage atenția că articolul II din Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații este neconstituțional.
Acest articol obligă ONG-urile din România să-și modifice denumirile într-un interval de doi ani de la data apariției legii, în caz contrar fiind desființate de drept. Prin noua lege sunt, practic, desfiinţate hotărâri judecătoreşti irevocabile, care au stabilit cu autoritate de lucru judecat că înfiinţarea ONG-urilor a respectat condiţiile legale de la data respectivă, inclusiv cu privire la denumire.
În acest context, se pune întrebarea cum vor mai putea să funcţioneze normal, să atragă noi membri, să  participe la concursurile pentru finanţarea de proiecte şi să se dezvolte instituţional ONG-urile dacă acestea vor fi în permanenţă sub ameninţarea desfiinţării pentru pretinsa încălcare a unor reguli venite din viitor pentru a rejudeca trecutul.  

***

APADOR-CH a semnalat încă din momentul în care proiectul de lege se discuta în Camera Deputaților, că articolul amintit încalcă atât principiul neretroactivității legii (prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție), al separaţiei puterilor în stat (art. 1 alin. 4 din Constituție), al autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile (art. 126 al. 1 din Constitutie), cât și dreptul de asociere garantat de art. 40 alin. 1 din Constituție.
În pofida acestor avertismente venite din partea societății civile, Parlamentul a trimis legea spre promulgare la Președinție, fără să facă modificările constituționale amintite. Președintele României a cerut recent Curții Constituționale să se pronunțe cu privire la aceste aspecte din lege. Curtea Constituțională va dezbate constituționalitatea Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații în data de 22 ianuarie 2014.
Puteți citi aici intervenția Amicus curiae a APADOR-CH și a celor 17 organizații la Curtea Constituțională.

Despre procedura “amicus curiae”

Amicus curiae este ultima soluție prin care APADOR-CH și organizațiile semnatare încearcă să convingă Curtea Constituțională să apere drepturile constituționale ale societății civile.
Prin amicus curiae este permis celor care au o expertiză într-un anumit domeniu (în speță, respectarea drepturilor omului, libertatea presei) să ajute instanța, ca “prieteni ai instanței”(amicii curiae), prin furnizarea, cu rol consultativ, de informații/observații relevante pentru soluționarea unei cauze importante. Amicus curiae este o instituție juridica distinctă de cea a intervenției și care este recunoscută ca atare de instanțele din sistemele de drept de tip common law, spre exemplu, de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Amicus curiae este forma cea mai des folosită de diferite organizaţii neguvernamentale, prin care îşi exprimă propriile puncte de vedere cu privire la aspecte ale unor procese aflate în curs, atunci când drepturi ale omului au fost sau pot fi încălcate.
Acesta este al doilea demers de acest gen făcut de APADOR-CH la Curtea Constituțională, prima dată fiind în 2013, în legătură cu Legea insolvenței, caz în care Curtea a constatat neconstituționalitatea legii amintite.


Lista semnatarilor:
Agenţia de Monitorizare a Presei – ActiveWatch
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România
Asociaţia ACCEPT
Asociaţia Miliţia Spirituală
Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni
Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet
Asociaţia “Salvaţi Dunărea şi Delta”
Centrul de Resurse Juridice
Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul Român de Politici Europene
Fundaţia PACT
Fundaţia Soros România
Institutul pentru Politici Publice
Romani CRISS
Romanian Harm Reduction Network

Susțin demersul și organizațiile:
ExpertForum
Agenția Împreună
Asociația EPAS

Maria-Nicoleta Andreescu
Director Executiv APADOR-CH 

0733.078.721

Avatar of Anca

by Anca

Ingerința cadrelor didactice în alegerea studenților reprezentanți în Universitatea din Oradea

December 24, 2013 in Uncategorized by Anca

 

În orice structură democratică, alegerile ar trebui să fie un moment de sărbătoare, un moment favorabil progresului şi dezvoltării. Totuși, în ceea ce privește alegerile studenților din Senatul Universității din Oradea, nu s-a pus de fel această problemă, ele fiind făcute pentru a fi bifate și pentru ca organismul să se conformeze unor reguli „idioate”, „impuse” prin Legea Educației Naționale.

În conformitate cu Regulamentul de organizare și desfășurare a alegerilor și concursurilor pentru structurile și funcțiile de conducere la Universitatea din Oradea, aprobat în ședința de Senat din 12 septembrie 2011 și actualizat în sedințele de Senat din 14 noiembrie 2011 și 26 martie 2012 s-a stabilit un așa zis Calendar alegeri academice 2013 pentru Senatul Universității din Oradea prin H.S. nr 32 din data de 16 septembrie 2013 care scris cu negru pe alb nu părea să lasă loc de interpretări.

Totuși, lucrurile nu au stat așa.  Deși este stipulat că termenul limită pentru depunerea candidaturilor a fost 14 octombrie 2013, ora 15, acesta a fost depășit. Există și specificații în cazul în care dacă nu se înregistrează un candidat, Consiliul facultății urmând să se întâlnească a cel mai târziu a doua zi și să propună un număr suficient de candidați, desigur, cu consimțământul celui înscris în lupta electorală. Astfel, dacă la 15 octombrie Biroul Electoral Universitar (BEU) trebuia să intre în posesia candidaturilor după ce listele au fost trimise de la facultăți, situația nu a stat nicidecum așa.

Într-o ședință informală, BEU stabilește tacit prelungirea perioadei de depunere a candidaturilor și lasă la latitudinea celor ce se înscriu în competiție dacă să atașeze sau nu, un Curriculum Vitae, încălcând flagrant art. 11 din Regulamentul mai sus menționat. Oricum, într-o ședință informală, fără un proces verbal, nu se pot emite derogări de la Regulament. De altfel, nici acesta nu permite o asemenea procedură. Nici art. 12 din același Regulament nu va fi respectat (am să readuc în discuție acest articol, în cele ce urmează).

Cunoscându-se o avanlanșa de noi depuneri de candidaturi, vineri, într-o ședință BEU, se ia decizia de a se prelungi termenul de depunere a candidaturilor. Termenul nu este stabilit exact, fiind vag determinat. De asemenea, decizia stabilește retroactiv valabilitatea dosarelor de candidatură  depuse între data limită și vineri, 18 octombrie. Nici până astăzi ele nu sunt publice așa cum ar trebui și cum au fost la alte alegeri universitare. Principiul neretroactivității, principiu de bun simț în dreptul contemporan, este călcat astfel în picioare… în plus, nu este normal să știi pe cine poți vota pentru prima dată în momentul în care mergi la urne, nu? Nu este în regulă să afli că ai un contracandidat în momentul în care deschizi buletinul de vot! Fundamentele pentru o campanie electorală petrinentă sunt subminate din start, lăsându-se loc fraudării și dezinformării unor studenți și așa dezinteresați și mâhniți în mare parte de activitatea studenților din Senat și consiliile facultăților.

Ne aflăm astfel în fața unui proces electoral viciat, plin de erori de procedură și de dosare incomplete. Lipsa de nepăsare a studenților merge mână în mână cu interesele profesorilor, pe undeva meschine. Despre ce reprezentare discutăm atunci când niciun student de la mai multe facultăți nu participă la alegeri? Problema este că aceste alegeri nu au fost anunțate și mediatizate mai deloc în rândul studenților, la nivel de facultăți, deși au existat 3 adrese din partea Senatului universitar. Oricum, toate aceste s-au întâmplat în săptămâna în care evaluatorii ARACIS roiau pe holurile Universității din Oradea.

Dacă la nivelul Universității nu s-a respectat Regulamentul de alegeri, cireașa de pe tort vine din partea Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării, care din prea multă ardoare și zel a propus un candidat deși nu avea acoperire legală pentru a face acest lucru (Consiliul Facultății poate propune candidați, doar în cazul în care norma de reprezentare nu a fost atinsă conform art. 12 din Regulamentul de Alegeri, articol care oricum este hilar și jenant de-a dreptul!). Propunerea Consiliul Facultății a fost un student din anul I, care în opinia acestui Consiliu a reușit perfomanța incredibilă de a se remarca în două săptămâni și să fie propus astfel pentru a reprezenta 635 de studenți în Senatul Universității. „Favoritul” facultății deși a fost propus miercuri în ședința Consiliului Facultății drept contracandidat al singurului student care și-a depus dosarul de candidaturi în termenele stabilite, Roland Olah, președintele Asociației „Gheorghe Șincai” a studenților în Istorie și directorul ziarului studențesc „Studentocrația”, nu se va mai obosi să își înregistreze formularul de candidatură (să nu mai spunem de CV) la Regsitratura Universității, astfel că această candidatura devine nulă de drept conform art. 11.

Mi-am depus candidatura cu 5 minute înainte de expirarea termenului și am ieșit de la secretariat după ora 15.00, până atunci discutând cu doamna secretară despre alegeri și alte probleme privind colegii de an. Datorită faptului că nu s-a afișat lista cu candidații, nici măcar cu 24 de ore înainte de alegeri, am mers luni  la biroul președintelui Senatului, unde am aflat, cu 18 ore înainte de alegeri că am contracandidat. Doresc să menționez că am făcut parte din acest Birou Electoral și aveam cunoștință că s-a prelungit perioada de depuneri ale candidaturilor, ajungându-se aici pentru că un număr mare de facultăți nu avea candidați deși Consiliul Facultății putea să proupună candidați dacă nu erau candidați înscriși în cursă, într-un număr cel puțin egali cu numărul de locuri alocate facultății! Cunoscând regulamentul am depus o contestație marți, în ziua primului tur de alegeri. Nici până astăzi nu am primit încă un răspuns privind constestația și legalitatea candidaturii colegului din primul an. Consiliul Facultății a încălcat regulamentul de alegeri în mai multe puncte, de asemenea, inclusiv BEU a încâlcat regulamentul de alegeri pentru că nu a făcut publice nici candidații și nici rezultatele. De ce? Nu stă în putința mea să răspund la această întrebare.”

Din păcate, la Universitatea din Oradea există un cerc vicios ce poate fi rupt numai prin stoparea indiferenței studenților cu privire la reprezentativitatea și rolul lor în cadrul unei instituții de învățământ superior. Nici profesorii nu au niciun interes personal ca situația de fond să se modifice iar prin urmare schimbarea acestei situații rămâne în datoria celor câțiva studenți senatori ce își fac datoria cu adevărat respectiv în datoria asociațiilor studențești.

Vocea studenților orădeni trebuie să fie tot mai pregnantă și să fie luată tot mai mult în considerare!

Avatar of V.

by V.

Cum se distribuie bursele în Universitatea din Bucureşti?

December 20, 2013 in București, Concurs, Oraș, Uncategorized by V.

 

Când vine vorba de burse, un drept al studenţilor cu rezultate bune la învăţătură, Universitatea din Bucureşti are “harul” de a administra fondurile destinate celor merituoşi în cel mai rău mod posibil.

Primul fapt concret, petrecut chiar în acest an, este legat de întârzierea distribuirii şi a plăţii burselor. Astfel, deşi anul universitara început la data de 1 octombrie, listele finale cu cei care primesc burse anul acesta s-au afişat la începutul lunii decembrie.

Motivaţia dată de Universitate este aceea ca fondul destinat burselor a venit foarte târziu de la minister, motiv pentru care au întâmpinat dificultăţi în a trimite banii mai repede către facultăţi.

Stăm însă şi ne întrebăm dacă nu cumva Universitatea ar fi dispus de fonduri proprii prin care să amortizeze această întârziere şi să evite, în felul acesta, plata unor bani pentru studenţi, pentru care, poate, aceasta este singura sursă de venit. Şi este de la sine înţeles că un student nu se poate întreţine la facultate retroactiv, chiar şi cu bursa primită pentru lunile trecute.

Un al doilea fapt concret, este legat de modul de atribuire al burselor în facultăţi. În majoritatea dintre acestea nu a existat un regulament afişat public pentru studenţi, nu a fost afişat cuantumul total luna de care facultatee beneficiază şi, nu în ultimul rând, nu au existat niste criterii de acordare a burselor de studiu şi a celor de merit, criteria făcute publice şi la care să aibă acces toţi studenţii.

Am să dau drept exemplu un caz particular, din cadrul Facultăţii de Psihologie, care îmi este accesibil şi la care încă nu am reuşit să găsesc un răspuns: deşi numărul studenţilor de la buget la specializările masterale nu este diferit, s-au făcut totuşi diferenţe în acordarea burselor pe specizalizare. Spre exemplu, la unul din mastere, s-au acordat 3 burse de merit, pentru primele 3 persoane, care au avut media 10. Al patrulea student, de la aceeaşi specializare, tot cu media 10, nu a mai fost luat în considerare şi, practic, a pierdut dreptul la bursă.

Cu toate acestea, la un alt program masteral, din cadrul aceleiaşi facultăţi, s-au acordat 4 burse: dintre acestea, una a fost bursă socială, în schimb, celelalte trei, surpriză!, prima acordată pentru media 10, însă celelalte două acordate pentru mediile 9,90, respectiv 9,50.

 

Altfel spus, ar fi trebuit sa fie o chestiune de noroc şi de alegerea programului masteral în aşa fel încât să nu fie prea mare concurenţă şi, deci, şanse mai mari pentru obţinerea unei burse în anul II. Şi cum mai sunt în felul ăsta trataţi în mod egal studenţii? Dimpotrivă, am spune că, cei mai merituoşi, au fost chiar dezavantajaţi.

Întrebând la secretariatul facultăţii care au fost criteriile pe baza cărora s-au acordat bursele şi cum se poate ca un student cu medie mai mică să obţină o bursă de studiu, răspunsul a fost unul evaziv, demn de sistemul bugetar din România: “Ne pare rău, dar aceştia au fost banii trimişi la minister”.

De asemenea, nu a existat nici posibilitatea de a depune o contestaţie, tot din acelaşi motiv: nu se poate face oricum nimic, întrucât nu mai sunt bani.

Fără alte explicaţii, fără transparenţă, fără a răspunde studenţilor la întrebări cu privire la un drept al lor.

Este un caz particular, e drept, care mi-a fost ceva mai accesibil, intrând în contact cu persoane direct implicate în acesta. Situaţia nu e însă una izolată.

Care e motivul pentru care astfel de lucruri se fac în umbră? De ce nu e respectat un drept al studenţilor? De ce nu le sunt ascultate nemulţumirile şi, mai ales, de ce nu li se oferă nişte răspunsuri la lucruri care îi priveşte în mod direct.

Aşteptăm (încă) să fim trataţi cu mai mult respect, cu demnitate şi cu egalitate în mediul universitar. Aşteptăm să ni se respecte drepturile şi să se ofere mai multă transparenţă în abordarea problemelor care ne implică. Şi , nu în ultimul rând, mai multă seriozitate în tratarea problemelor studenţilor şi în oferirea facilităţilor care să ne facă să beneficiem de un nivel de educaţie înalt calitativ.

 

 

Avatar of Marin

by Marin

Către: Parlamentul României, Camera Deputaţilor şi Senat

December 20, 2013 in Uncategorized by Marin

Către: Parlamentul României, Camera Deputaţilor şi Senat
                            Domnule/Doamnă deputat/senator,

 

Organizaţia de Tineret a Blocului National Sindical va reaminteşte faptul că aveti responsabilitatea morală să aveţi grijă de tinerii României, să i trataţi ca o resursă creativă, capabilă să genereze un avantaj competitiv pentru economia ţării noastre. Din păcate, domnilor politicieni, constantăm ca a ne gândi la viitorul tinerilor noştri este un lux pe care prea putin şi-l permit. Nu trecem cu vederea faptul că marea majoritate a tinerilor  nu şi permite şcoli în Elveţia sau în Anglia, foarte mulţi tineri muncesc 30 de ani pentru a beneficia de o locuinţă în cazul fericit în care veniturile le permit accesarea unui credit ipotecar, foarte mulţi  tineri îşi poartă singuri de grijă deoarece părinţii lor, conduşi de nevoile ce se regăsesc la baza piramidei lui Maslow, lucrează în alte state tocmai pentru avea o rază de speranţă care să lumineze viitorul copiilor lor. Studenţii, elevii, tinerii şi au pus speranţa în dumneavoastră pentru a le crea un cadru care să le permită să ofere societăţii aşa cum si părinţii lor au oferit societăţii expertiza, cunoştinţele pentru societatea românească. Oare îşi doresc prea mult?

Ne dorim să muncim, să fim mai buni, să ne întemeiem o familie, să ne ajutăm parinţii, să învăţăm, să nu mai plecam peste hotare, să avem parte de o educaţie de calitate şi să ne ajutăm semenii. Nu vă cerem decât ne creaţi cadrul prin care putem sa realizăm toate acestea. Suntem obisnuiţi cu faptul că nu reacţionaţi decât daca vă iese şi vouă ceva  de aceea vă cerem să faceţi toate astea tocmai pentru a fi capabili să vă plătim pensiile şi  celelalte drepturi care vi se cuvin, chiar dacă soţiile noastre vor trebui să muncească  până la 65 de ani.

Rata de părăsire timpurie a şcolii creşte într-o manieră alarmantă, şomajul în rândul tinerilor se regăseşte în aceeaşi situaţie, programul Garanţia pentru tineri  nu este încă operaţional, numărul de tineri care au beneficiat de activităţi finanţate din fondurile structurale este insignifiant, flexibilizarea pieţei muncii, un sistem  educaţional  slab finanţat  ne fac să ne îngrijoreze viitorul nostru.

Există resurse financiare pentru nevoile tinerilor, există legi care vizează tinerii şi inserţia profesională a acestora, există infrastructuri care pot fi utilizate pentru nevoile tinerilor. Vă solicităm doar să le utilizaţi iar dacă nu ştiţi ce trebuie să faceţi vă sugerăm să verificaţi deciziile adoptate la Bruxelles şi să le implementaţi si în România. Deşi nu suntem mai prejos decât un tânar din Franţa sau din Germania avem încă norocul că suntem cetăţeni europeni şi de cele mai multe ori deciziile adoptate la Bruxelles sunt în interesul cetăţeanului.

Nu avem multe aşteptări domnilor parlamentari pentru faptul că v-am votat însă ne dorim să ne oferiţi ceea ce oferiţi famiilor voastre şi nu în ultimul rând copiilor vostrii. Aveţi datoria morală să redaţi tinerilor din România încrederea în viitor şi să creaţi pentru  aceştia o serie de  valori care să contribuie la dezvoltarea naţiunii româneşti.

Cu speranţa în mai bine şi cu un gram de consideraţie

Marin Florian

Organizaţia de tineret a Blocului Naţional Sindical

Codul de Etică al Universităţii din Bucureşti, partea a II-a – “E de ajuns că nu plagiem codul de la SNSPA! Mai vreţi să respectăm şi normele unui cod de etică?!”

December 20, 2013 in Analiză, București, Concurs by Irina C.

 

Astăzi continuăm cu analiza codului de unde am rămas (http://student.romaniacurata.ro/codul-de-etica-al-universitatii-din-bucuresti-partea-i-e-de-ajuns-ca-nu-plagiem-codul-de-la-snspa-mai-vreti-sa-respectam-si-normele-unui-cod-de-etica/), pe o secţiune ce ar trebui să ne intereseze tot mai mult pe noi, studenţii: “Respectarea proprietăţii intelectuale, a drepturilor de autor, a standardelor de integritate academică”.  În aceeaşi măsură, şi cadrele didactice ar trebui să se uite foarte atent la aceste principii şi să le ia în considerare, atât ca foşti studenţi cât şi din postura de cadre didactice. Nu de alta, dar păţesc ca “Domnul” Ponta, după 10 ani (http://www.unibuc.ro/n/organizare/docs/2012/sep/12_14_01_58Raport_cu_privire_la_teza_de_doctorat_autor_Victor_Ponta.pdf)!

 

II.                RESPECTAREA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE, A DREPTURILOR DE AUTOR, A STANDARDELOR DE INTEGRITATE ACADEMICĂ

 

Art. 8

Onestitatea şi corectitudinea intelectuală sunt valori etice promovate cu fermitate de Universitatea din Bucureşti, întrucât în absenţa lor, dreptul la proprietate intelectuală şi evaluarea corectă a performanţelor studenţilor, cadrelor didactice şi tuturor celorlalţi angajaţi ar avea de suferit din cauza unor practici inacceptabile precum copiatul, plagiatul, „fabricarea” rezultatelor cercetărilor, tentativele de corupere etc.

Comentariu: Avem, la fel ca în prima secţiune, “etc.”, ceea ce ne induce o anumită neclaritate în ceea ce priveşte cuprinsul „practicilor inacceptabile”.

a. Codul deontologic al activităţilor academice, standardele de bună practică universitară şi normele morale în vigoare protejează proprietatea intelectuală şi drepturile de autor; încălcarea acestora este blamată, indiferent dacă ea este voluntară sau involuntară.

Comentariu: Cum este posibil ca încălcarea proprietăţii intelectuală să fie involuntară?

b. Apreciind că aceste drepturi sunt esenţiale pentru prestigiul şi performanţele instituţiei, pentru reputaţia membrilor ei şi pentru desfăşurarea unei vieţi academice normale, Universitatea din Bucureşti aderă necondiţionat la principiile respectării depline a proprietăţii intelectuale şi asigurării integrităţii academice; ea face din promovarea lor un element central al activităţii proprii şi al politicii sale de dezvoltare instituţională.

Comentariu: Este corect să intre într-un cod de etică reputaţia? Nu se induce falsa idee prin care membrii Universităţii s-ar putea ghida strict după reputaţie şi ar pierde din vedere principiile etice? Căci la reputaţie intră şi următorul exemplu: un membru al Universităţii hărţuieşte sexual mai multe colege şi i se crează reputaţia de un „bărbat adevărat”. În D.E.X. definiţia spune că reputaţia este „Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [Var.: (înv.) reputaţiúnes. f.] – Din fr. réputation,lat.reputatio, -onis”. Deci acest tip de reputaţie poate să fie şi una care să fie greşită din punct de vedere al eticităţii activităţilor care o formează.

c. Respectarea proprietăţii intelectuale şi a drepturilor de autor este o obligaţie profesională fermă a tuturor membrilor comunităţii noastre academice. Încălcarea dovedită a acestei obligaţii este o culpă gravă şi ea va fi sancţionată sever, cu pedepse ce pot merge pînă la exmatriculare, demitere, întrerupere a colaborării etc.

Comentariu: Deci nu se vorbeşte neapărat de obligaţii etice cât de cele profesionale. Sau iar e văzut profesionalismul ca o valoare etică? În plus iar se ia doar maximul ca sancţiune, fără grade, lucru greşit în cadrul unei decizii care se doreşte a fi etică.

Art. 9

Definirea încălcării proprietăţii intelectuale şi a drepturilor de autor. Orice reproducere completă sau incompletă a unor contribuţii intelectuale trebuie să fie atribuită adecvat, prin specificarea autorului ei, a operei etc. Neatribuirea corespunzătoare creează confuzii şi poate genera lezarea drepturilor morale ale autorilor; ea constituie o încălcare a deontologiei academice şi o deficienţă (în cel mai bun caz) sau o culpă (în cazurile grave) în ceea ce priveşte integritatea academică. Totodată, ea constituie o încălcare serioasă a obligaţiilor profesionale.

 Comentariu: Iarăşi se invocă „obligaţiile profesionale”.

a. Încălcarea proprietăţii intelectuale şi a drepturilor morale ale autorilor se concretizează prin:

- copierea sau parafrazarea necreatoare a unui text preexistent fără specificarea autorului

- citarea neatribuită a unor idei, argumente, date, rezultate etc.într-o manieră care lasă impresia că acestea ar aparţine celui care citează

- prezentarea publică de către cineva a unor idei, rezultate de cercetare, ipoteze, date, reprezentări (vizuale, auditive, obiectuale), formule, algoritmi, demonstraţii, secvenţe de program etc. ale altor autori ca fiind ale sale proprii

- însuşirea contribuţiilor intelectuale (traduceri, sistematizări, tabele, figuri etc.) ale altor autori şi prezentarea lor public, fără menţionarea explicită a surselor acestor contribuţii.

   Comentariu: Este foarte bine că se dau aceste exemple pentru a se şti exact despre ce se vorbeşte, în ce context, şi pentru ca subiectul să nu sufere interpretări prea mari.

b. Cel care reproduce materialele trebuie să precizeze explicit cui aparţine paternitatea acestora (sau, cel puţin, să precizeze că aceasta nu îi aparţine lui personal), astfel încît să fie evitată orice confuzie şi orice atribuire nelegitimă a paternităţii şi a creativităţii. În cazul reproducerii unor materiale pentru care drepturile de autor nu au fost revendicate sau nu au fost rezervate, ori în cazul în care autorii au renunţat deliberat la orice drepturi de proprietate, integritatea academică este afectată chiar dacă nu sunt lezate anumite drepturi de autor bine determinate şi bine protejate.

c. (1). Lezarea proprietăţii intelectuale sau a integrităţii academice înseamnă că o prestaţie intelectuală (text scris sau vorbit, material audio sau video etc.) produce o confuzie (sau un fals) cu privire la proprietatea intelectuală, confuzie ce persistă şi după parcurgerea întregii prestaţii (a întregului text sau material) astfel că cititorii, auditorii sau spectatorii nu pot, în final, atribui corect paternitatea operei.

Comentariu: Nu cititorii sunt cei direct afectaţi, ci persoanele a căror texte sunt reproduse. Doar indirect sunt cititorii afectaţi.

(2). În cazurile în care nu persistă o confuzie de acest fel, reproducerea neatribuită a contribuţiilor altor autori nu este, în genere, considerată culpabilă.

Comentariu: Şi mă întorc la problema semnalată mai sus: dacă confuzia nu se află printre cititori şi ei îşi dau seama, să presupunem, cui aparţine textul, acest lucru înseamnă că nu mai este culpabilă fapta? Practic, astfel, putem să ne găsim nişte cititori destul de citiţi aşa încât să recunoască ideea formulată de noi ca fiind a altcuiva dar nu cred că aceşti cititori ar identifica şi faptul că sunt identice luând fiecare cuvânt în parte.

d. Nu se consideră reprobabilă citarea neatribuită a unor contribuţii intrate în sfera culturii generale sau a cunoaşterii comune, a căror paternitate, fiind larg cunoscută, nu poate crea confuzie sau o arogare frauduloasă de merite.

    Comentariu: Dacă citez din D.E.X. nu trebuie să pun ghilimele doar pentru că este o definiţie larg cunoscută?

e. Dacă persoana care citează (fără a atribui corespunzător) specifică explicit faptul că citatul aparţine altcuiva, precizînd astfel că nu îşi arogă în nici un fel paternitatea sa (pe baza unor formulări ca: «se afirmă adesea că…», «s-a mai afirmat uneori şi că…», «unii autori au susţinut că…»), ea nu poate fi acuzată de folosire frauduloasă a surselor sau de încălcare a drepturilor de autor – dar, în funcţie de context, i se poate reproşa imprecizia, lipsa de acurateţe, neglijenţa etc. Abuzul de citate neatribuite este inacceptabil şi blamabil profesional.

Comentariu: Dacă sunt blamabile atunci de ce se insistă atât de mult pe partea de bibliografie, „să fie cât mai mare”? În plus iar se aduc în discuţie inacceptabilitatea şi blamabilitatea personală pe când principiile cu adevărat etice lipsesc din text.

Art. 10

Caracterul textului în care apare problema atribuirii este relevant pentru concluziile privind prezenţa sau absenţa unei culpe şi gravitatea ei. Deşi obligaţia atribuirii precise a paternităţii rămîne mereu valabilă, în manuale, tratate cu caracter didactic şi alte materiale destinate pregătirii de specialitate, există presupoziţia tacită că autorii transmit, cel puţin în parte, stocul de rezultate intelectuale deja acumulate în ţară sau în lume; ca atare, în aceste cazuri, există o mai mare libertate de a cita sau reproduce rezultatele altor autori, de a le lista sau sintetiza etc., cu precizarea surselor folosite, conform practicilor uzuale. Scopurile specifice prestaţiilor didactice fac ca reproducerea rezultatelor obţinute de alţi autori nu numai să nu fie automat culpabilă, dar să fie chiar încurajată (între anumite limite). Dar rămâne şi aici valabilă obligaţia profesională ca materialele didactice să conţină şi un aport personal, distanţându-se astfel de simpla compilaţie a rezultatelor altor autori.

Comentariu: Să înţelegem că se face o analiză a blamabilităţii atât cu argumente pro cât şi contra ceea ce este bine doar că se aduce iarăşi în discuţie obligaţia profesională, pe când despre moralitatea unui asemenea gest nu prea se vorbeşte.

Art. 11.

a. În cazul prestaţiilor didactice orale (cursuri vorbite, seminarii, expuneri etc.), în care nu se folosesc ghilimelele, notele de subsol şi toate celelalte mijloace ce uşurează atribuirea exactă în scris, fiecare cadru didactic are obligaţia de a evita orice confuzie între rezultatele altor autori şi aportul său personal, de a nu crea auditoriului impresia falsă că i se comunică idei absolut originale, când, de fapt, ceea ce se transmite este doar o reproducere de rezultate ale altor autori.

b. Cadrele didactice au datoria de a face specificarea de principiu că fac apel la, şi/sau reproduc, contribuţii ale altor autori, chiar dacă, date fiind condiţiile specifice procesului didactic, ele nu pot atribui foarte precis fiecare enunţ citat sau pasaj reprodus dintr-un anumit autor.

c. În toate situaţiile de acest tip, nu trebuie să existe nici neglijenţă (omisiune accidentală culpabilă a atribuirii), nici intenţia de a mistifica (de a-şi aroga paternitatea unor contribuţii străine), chiar dacă atribuirea precisă nu este posibilă în absolut toate cazurile şi pentru toate unităţile de discurs.

   Comentariu: Consider că este foarte greu de dovedit culpabilitatea morală, atâta vreme cât nu înregistrează cineva de exemplu în timp ce vorbeşti. Pe de altă parte dacă s-ar fi vorbit de norme morale ar fi fost mult mai uşor de înţeles pentru oamenii cu adevărat morali.

Art. 12

Existenţa unor contribuţii originale într-o anumită operă sau lucrare nu absolvă de răspundere morală şi profesională pe autorul acesteia, dacă, pe lângă aceste contribuţii, el a inclus în lucrare şi anumite fragmente (neatribuite corespunzător) a căror prezenţă constituie o încălcare a proprietăţii intelectuale.

   Comentariu: Acest fapt nu era de la sine înţeles?

Art. 13

Preluarea într-o carte a unui text sau fragment de text propriu apărut anterior în periodice, reluarea într-o publicaţie de mai mare tiraj a unei contribuţii personale apărute deja într-o publicaţie de mică circulaţie (revistă de specialitate, acte ale unui congres etc.), reluarea într-un manual sau material didactic a unei contribuţii proprii publicate anterior într-o lucrare de cercetare, republicarea aceluiaşi text personal într-o altă limbă şi alte autoreproduceri similare nu sunt, considerate culpabile. În toate cazurile (inclusiv în acela al unor lucrări elaborate de studenţi), autorul are însă datoria morală de a preveni explicit cititorul că reia un text sau material deja publicat (în cazul lucrărilor studenţeşti: material deja prezentat), precizând unde anume a apărut acesta iniţial (respectiv, la ce curs sau seminar a fost deja prezentat).

Comentariu: Nu este  tot autoplagiat? Cum ai putea să notezi un student atâta vreme cât el a mai prezentat aceeaşi lucrare la alt curs sau seminar? Ce principiu etic se încalcă?

Art. 14

În cazurile în care cineva face abuz de autocitare, publicând şi republicând în mod repetat, fără motive întemeiate, aceeaşi contribuţie proprie, în încercarea de a crea o falsă impresie de prolificitate intelectuală, atunci autocitarea devine culpabilă din punctul de vedere al normelor de integritate academică. Deosebit de gravă este tentativa de fraudă intelectuală constând în autoreproduceri de contribuţii proprii menite să asigure beneficii nemeritate (promovarea pe un post superior, câştigarea unui concurs sau a unor distincţii etc.) Universitatea din Bucureşti nu va tolera asemenea practici ce produc confuzii şi false reputaţii de creativitate, sancţionându-le ca încălcări grave ale obligaţiilor profesionale.

Comentariu: Prezenţa dublelor argumente este un lucru bun, dar la “beneficii nemeritate” nu sunt doar cele trei enumerate acolo iar acel “etc.” ar putea face mai mult rău decât bine deoarece s-a putea invoca motivul că în Codul de Etică există doar exemplele respective şi că nu a ştiut tot ce poate cuprinde acest plagiat tocmai pentru că nu scrie aşa ceva în Cod. Ca să nu mai vorbim că în continuare nu se explică ce principii etice sunt cele încălcate.

Art. 15.

Studenţii nu au libertatea de a-şi reproduce propriile lucrări în vederea obţinerii de calificative diferite, la materii sau la probe diferite. În măsura în care aceasta înseamnă a obţine credite diferite cu aceeaşi prestaţie universitară, fapta îmbracă forma unei fraude şi ea va fi sancţionată cu refacerea lucrării.

Comentariu: Deci aici sancţiunea ar fi refacerea lucrării şi nu exmatricularea sau altele.

Art. 16

Principiile etice, unanim recunoscute, care stau la baza preocupărilor pentru respectarea proprietăţii intelectuale sunt: responsabilitatea individuală, autonomia evaluării morale faţă de cea juridică, diferenţierea responsabilităţii şi proporţionalitatea sancţiunilor, integritatea academică.

 Comentariu: Este bine formulat acest articol pentru că spune multe despre ce ar trebui să conţină orice cod de etică. Problema este că ele nu sunt detaliate şi complete.

a. Responsabilitatea individuală. Fiecare membru al comunităţii universitare – student, cercetător sau cadru didactic – are o răspundere morală personală pentru respectarea drepturilor de proprietate intelectuală şi a principiilor de bună practică relevante în acest sens; aceeaşi răspundere revine şi tuturor celor ce aspiră la intrarea în Universitate: candidaţi la ocuparea unor funcţii, participanţi la concursuri de admitere sau de ocupare a unor posturi.

  Comentariu: Este bine că sunt precizate categoriile vizate astfel încât să nu se invoce motivul confuziei.

b. Fiecare membru al comunităţii sau aspirant de a se preocupa de această problemă are obligaţia de a se informa cu privire la criteriile de corectitudine (de bună practică) relevante şi de a se asigura că nu produce personal încălcări ale acestor norme. Ignoranţa (cu privire la normele şi cerinţele bunei practici în această sferă) nu constituie o scuză pentru încălcarea lor şi pentru lezarea drepturilor de proprietate. De la primul contact cu Universitatea şi până la încheierea activităţii, fiecare participant la viaţa academică are obligaţia morală şi profesională de a se familiariza cu standardele de bună practică şi de a le respecta.

c. Fiecare membru al comunităţii academice are obligaţia de a manifesta intransigenţă faţă de conduite sau practici ce lezează drepturile de autor – deoarece încălcarea proprietăţii intelectuale nu este o simplă problemă personală (a celui vinovat sau a celui lezat), ci o chestiune de moralitate publică şi de performanţă instituţională. Chiar dacă părţile lezate nu se sesizează, sunt afectate moralitatea vieţii academice şi prestigiul instituţiei. Colectivele, forurile academice şi organele de conducere ale Universităţii trebuie să se autosesizeze cu privire la aceste fapte, iar membrii comunităţii academice au datoria morală de a nu le ascunde, trece sub tăcere sau ignora. Toleranţa faţă de asemenea fapte sau conduite nu poate fi justificată şi va fi considerată culpabilă.

Comentariu: Iar se vorbeşte despre prestigiu ca reputaţie, lucru pe care nu ar trebui să se insiste atât de mult în codul de etică atâta vreme cât nu se subliniază elementele principale pe care ar trebui să le conţină un cod de etică.

Art. 17.

Responsabilitatea morală şi cea juridică.

a. Drepturile la proprietatea intelectuală sunt protejate de lege. Dincolo de drepturile recunoscute juridic există drepturi morale inalienabile: drepturile fiecărui autor ca rezultatele şi contribuţiile sale să fie respectate, ca ideile avansate şi datele obţinute de el să nu fie preluate sau valorificate fără recunoaşterea necesară, ca însuşirea frauduloasă a contribuţiilor intelectuale să fie sancţionată corespunzător. Aceste drepturi constituie elemente indispensabile ale activităţii şi ale performanţei academice şi, ca atare, în această sferă trebuie să fie considerate prioritare.

 Comentariu: Cât de mult ar trebui să ne intereseze partea juridică în cadrul unui cod de etică?

b. La fel ca toţi cetăţenii, membrii comunităţii academice sunt răspunzători în faţa justiţiei pentru orice act contrar prevederilor legale privind respectarea proprietăţii intelectuale. Ei au o responsabilitate morală pentru respectarea acesteia. Această responsabilitate morală face parte dintre responsabilităţile profesionale esenţiale ale tuturor participanţilor la viaţa universitară.

Comentariu: În acest articol se face o adevărată amestecare a elementului juridic, moral şi profesional fără să ne fie mai clar de ce ar trebui să găsim acest “ghiveci” într-un cod etic.

c. Responsabilitatea morală de a respecta drepturile de autor este independentă de cea juridică – deoarece ea rezultă din codul deontologic şi normele morale în vigoare în lumea academică, ca şi din obligaţiile profesionale ale membrilor comunităţii academice. Chiar dacă un act din viaţa academică nu întruneşte caracteristicile necesare pentru a intra sub incidenţa legii şi, eventual, de a fi pedepsit de justiţie, el intră sub incidenţa evaluării morale şi a deontologiei universitare, şi poate fi sancţionat public moral, inclusiv instituţional, dacă se dovedeşte că încalcă normele academice în vigoare.

Comentariu: Este de apreciat că într-un final se vorbeşte şi despre faptul că nu toate actele imorale intră sub incidenţa legii, dar totuşi că există posibilitatea destul de mare a unei pedepse. Din păcate, în următorul paragraf se insistă iarăşi pe regulile profesionale.

d. Inexistenţa unei culpe juridice sau a unui verdict punitiv legal nu poate elimina răspunderea profesională şi deontologică a membrilor Universităţii, a tuturor celor ce desfăşoară activităţi în cadrul acesteia; dreptul instituţiei de a evalua şi sancţiona activitatea academică din punct de vedere deontologic este o componentă a autonomiei universitare, şi el decurge din faptul că respectarea normelor deontologice specifice vieţii academice este o obligaţie profesională pentru orice student şi orice angajat.

e. Încălcarea eticii academice prin nerespectarea proprietăţii intelectuale şi prin lezarea drepturilor morale ale autorilor este o încălcare gravă a obligaţiilor profesionale.Dacă, sub aspect juridic, faptele reprobabile de acest tip se prescriu, din punct de vedere moral şi profesional ele nu pot fi prescrise.

f. Organele de conducere, colectivele, cadrele şi studenţii au obligaţia morală şi profesională de a depista eventualele acte reprobabile (de lezare a drepturilor de autor) şi de a lua atitudine împotriva lor (independent de existenţa sau inexistenţa unei sesizări juridice) în vederea protejării unei calităţi definitorii pentru activitatea universitară: integritatea academică.

Comentariu: De ce este gândit Codul astfel încât să se pună atât de mult accent pe distrugerea integrităţii academice şi nu pe distrugerea morală a unei sau unor persoane? Adresez această întrebare pentru că astfel ajungem tot la problema reputaţiei.

Art. 18

Diferenţierea responsabilităţii. Faptele semnificative din punctul de vedere al încălcării drepturilor de proprietate intelectuală sunt foarte variate, iar evaluarea şi sancţionarea lor vor fi adaptate la, şi proporţionale cu, gravitatea pe care o au din punct de vedere moral şi instituţional.

a. Erorile accidentale şi nesemnificative trebuie detectate şi tratate adecvat, dar ele nu pot fi puse pe acelaşi plan cu practicile sistematice de însuşire frauduloasă a rezultatelor altor autori. Ca în orice situaţie creată de conduite reprobabile, existenţa sau inexistenţa intenţiei culpabile şi a caracterului deliberat este esenţială. În toate evaluările şi deciziile privind lezarea proprietăţii intelectuale sau încălcarea normelor de bună practică academică se va ţine seama de această diferenţă.

Comentariu: Mi se pare foarte bine punctată această gradaţie a culpabilităţii, dar problema este că nu se ţine seama în toate cazurile de această gradaţie, de multe ori sancţiunea fiind tranşantă indiferent de situaţie.

b. Se va ţine seama de scopul şi rezultatele faptelor comise, a căror gravitate creşte odată cu importanţa consecinţelor lor – de exemplu, obţinerea unor poziţii academice, a unor distincţii sau premii, sau a unor beneficii (titluri, calităţi academice etc.) prin încălcarea drepturilor de autor are un plus de gravitate faţă de alte abateri din categoria discutată.

c. Universitatea din Bucureşti îşi propune în primul rând să joace un rol constructiv, de educare a comunităţii în spiritul respectului pentru proprietatea intelectuală şi al integrităţii academice depline; mai ales în cazul studenţilor şi al tuturor abaterilor involuntare, prioritare sunt obiectivele formative, nu cele punitive.

d. În toate cazurile (inclusiv în cel al studenţilor), se vor sancţiona faptele reprobabile de la prima abatere, conform principiului toleranţei zero. În genere, în cazul abaterilor comise din lipsă de experienţă sau din simplă neglijenţă, se va urmări prioritar corectarea conduitei şi educarea în spiritul respectului proprietăţii intelectuale, nu măsurile punitive extreme. În situaţii mai grave (de exemplu, de recidivă) se va merge până la sancţiuni maxime.

Comentariu: Ar trebui iarăşi insistat pe o educaţie morală, doar de aceea este cod de etică, şi să se aplice măsuri punitive maxime doar în momentul în care după prima constatare a greşelii s-a făcut respectiva educaţie morală sau măcar s-a încercat. Ideea de a afişa pe nişte liste nişte nume care au încălcat proprietatea individuală nu înseamnă a fi făcută vreo educaţie morală sau a fi explicate pe îndelete consecinţele ce pot urma.

Art. 19.

Nu poate exista un algoritm unic de detectare, apreciere şi sancţionare a faptelor de încălcare a proprietăţii intelectuale; drept rezultat, numai specialiştii din fiecare domeniu pot evalua exact caracterul şi gravitatea acestor fapte.

Comentariu: Este puţin cam neclar acest articol. În ce sens să existe un algoritm de detectare? Un algoritm pentru a identifica dacă este fraudă sau nu există. Sunt soft-urile special create pentru acest lucru. Iar în ce priveşte aprecierea şi sancţionarea faptelor nu cred că este un principiu valid din punct de vedere moral acela de a hotărî specialiştii din fiecare domeniu ce şi cum este sancţionabil. Ei sunt doar specialişti la ei în domeniu, dar nu sunt specialişti etici. Sau sunt foarte puţini dintre ei.

Art. 20

Problema publicităţii. Deontologia profesiei cere ca membrii comunităţii academice care doresc să semnaleze încălcări ale proprietăţii intelectuale să se adreseze în primul rând colectivelor şi forurilor instituţiei, colegilor, iar nu să scurtcircuiteze traseele specializate de rezolvare a problemelor academice prin luări de poziţie mass media – ceea ce ar sugera că Universitatea este incapabilă să se ocupe ea însăşi de chestiunea integrităţii academice şi că numai scandalul public poate rezolva situaţia. Nu este corect, din punctul de vedere al deontologiei universitare, ca un reproş academic adresat de un coleg altui coleg să fie formulat public în mass media înainte de a fi expus în interiorul instituţiei, fiind astfel ocolit însuşi mediul academic în care lucrează cei implicaţi. Spaţiul academic este, de fapt, mediul optim pentru evaluarea şi sancţionarea încălcărilor proprietăţii intelectuale.

Comentariu: Dar nu se precizează că trebuie şi nişte specialişti etici din cadrul Universităţii pentru a se rezolva acest aspect. În plus cred că acest articol este doar un mijloc de a nu se afecta reputaţia Universităţii. Dar într-adevăr victima trebuie să se oprească prima dată la forurile competente din Universitate care se ocupă de asemenea cazuri, în schimb, dacă acestea nu există, el este îndreptăţit să meargă mai departe, la foruri specializate din exterior, atâta vreme cât structurile din Universitate nu l-au ajutat sau au rezolvat problema doar prin „înţelegeri” sau nu au ştiut efectiv cum să îl ajute tocmai prin prisma faptului că nu erau specialişti.

Art. 21

Există o responsabilitate morală nu numai a celor care încalcă drepturile de autor, ci şi a tuturor celor ce constată, anunţă sau discută public prezumtive abateri de la normele de integritate academică. Colportarea de presupuneri nefondate, lipsite de dovezi precise, cu privire la asemenea abateri este culpabilă. Universitatea din Bucureşti nu va tolera atitudini necolegiale, neprofesionale şi neacademice în această sferă. Orice acuzaţie gratuită, adusă cu rea credinţă, orice colportare de zvonuri nejustificate este de natură să lezeze demnitatea academică şi să dăuneze vieţii universitare. Pentru a descuraja asemenea derapaje morale, se vor lua toate măsurile corespunzătoare.

Comentariu: Ce înseamnă “toate măsurile corespunzătoare”? Dacă ar exista printr-un regulament astfel de măsuri ar trebui să fie scris în continuarea acestui articol: “A se vedea art. X din Regulamentul Y”. Oricum se presupune că cei care au făcut acest Cod ar trebui să ştie despre ce măsuri vorbesc aşa că ar fi mult mai uşor pentru toată lumea să facă o astfel de adăugare.

Art. 22

Anunţarea constatării unor lezări aduse proprietăţii intelectuale trebuie făcută neîntârziat şi explicit, cu toate precizările relevante (privind autorul sau autorii, lucrările şi pasajele implicate, fragmentele relevante etc.) şi cu furnizarea dovezilor necesare. Acuzaţiile voalate şi vagi, insinuările, sugestiile imprecise şi necontrolabile etc., menite să creeze o atmosferă de suspiciune, fără însă a permite clarificarea lucrurilor, contravin deontologiei universitare şi nu vor fi tolerate. La baza constatării şi discutării unor posibile încălcări ale drepturilor de autor trebuie să stea principiul bunei credinţe şi cel al transparenţei. Iniţiatorii acestor constatări şi discuţii trebuie să urmărească exclusiv scopul protejării integrităţii academice şi nu scopuri personale egoiste sau interese inavuabile. Rezultatul iniţiativelor respective trebuie să fie clarificarea faptelor şi restabilirea drepturilor de proprietate, nu crearea unei atmosfere generale de suspiciune care să se menţină în jurul unor persoane fără lămurirea acuzaţiilor aduse lor.

Art. 23.

Încălcarea involuntară a proprietăţii intelectuale. Ignorarea regulilor de folosire adecvată a surselor, lipsa de experienţă, neglijenţa sau superficialitatea pot conduce la încălcarea nepremeditată a proprietăţii şi a drepturilor de autor. De asemenea, deficienţe de procesare a textelor sau a înregistrărilor audio-video (apărute în procesul redactării executate de autor sau de o editură, în cursul montajului etc.) pot conduce la omisiuni sau erori de atribuire adecvată a paternităţii. Absenţa unei intenţii de însuşire frauduloasă a contribuţiilor şi meritelor altor autori elimină culpa morală a celor implicaţi şi diminuează (proporţional) sancţiunea instituţională cuvenită, dar ea nu exonerează de orice răspundere, nu anulează caracterul regretabil al faptei şi nu justifică ignorarea ei. Uneori, nu este vorba de fraude intelectuale, ci de erori sau omisiuni. Dar chiar dacă faptul blamabil este involuntar, trebuie asigurat ca el să nu fie facilitat de lipsa de profesionalism, neseriozitatea sau lipsa scrupulozităţii academice necesare. Erorile accidentale astfel apărute, chiar dacă nu reprezintă o culpă comparabilă cu însuşirea frauduloasă a ideilor sau rezultatelor altor autori, vor fi totuşi examinate şi tratate adecvat de forurile universitare abilitate să controleze şi să asigure calitatea academică (colectivul de cercetare, departamentul, consiliul facultăţii sau cel ştiinţific, comisia de examen etc). În cazul repetării lor, se pot impune sancţiuni instituţionale drastice, justificate de refuzul sistematic de a respecta deontologia profesională şi cerinţele implicate de existenţa drepturilor de autor. Cei implicaţi au datoria morală de a face tot ceea ce depinde de ei pentru remedierea erorii comise şi restabilirea deplină a paternităţii.

Comentariu: Şi totuşi nu înţeleg cum poţi justifica intenţia ta care nu a fost una voluntară. Din punct de vedere moral nu ar trebui neapărat justificată că ar fi voluntară sau involuntară deoarece e de ajuns să ştii tu şi să iei măsuri. Dar fiind vorba de un Cod de Etică al unei Universităţi de prestigiu cred că este necesar să avem şi ceva concret în acel “involuntar” deoarece se poate ca toate persoanele culpabile să susţină că ceea ce au făcut ele este involuntar. Şi nici nu prea am avea cum să demonstrăm că nu este aşa. O astfel de faptă voluntară poate ieşi ca “voluntară” la suprafaţă doar în condiţiile în care are loc o recidivă, chiar şi după ce persoana în cauză a primit anumite instrucţiuni referitoare la ce înseamnă frauda intelectuală şi cum este pedepsită în cazul nerespectării.

Art. 24

Pentru prevenirea unor erori accidentale, Universitatea din Bucureşti va elabora o pagină web dedicată, pe situl Universităţii, în care vor fi precizate detaliat condiţiile de bună practică relevante, ceea ce s-ar putea numi un cod de folosire corectă a surselor. Pentru studenţi, vor exista aici precizări specifice, inclusiv exemple de erori curente, clarificări ilustrate ale unor tipuri frecvente de încălcări ale proprietăţii intelectuale etc. Respectarea acestui cod este şi va rămâne o obligaţie profesională pentru toţi angajaţii Universităţii şi membrii comunităţii academice, iar încălcările lui vor fi pasibile de sancţiuni corespunzătoare.

Comentariu: Am găsit doar  o singură pagină care să  aibă  o astfel de  tematică (http://www.unibuc.ro/uploads_ro/48044/etica_propriet_intel.pdf)  , dar pagina este închisă. Alt cod pentru folosirea corectă a resurselor nu am găsit  nicăieri.

Art. 25

Încălcarea voluntară a drepturilor de proprietate. În cazul candidaţilor (la admitere sau ocuparea unor poziţii universitare), dacă se constată apariţia unor lezări aduse proprietăţii intelectuale, comisiile de admitere, examen sau concurs vor constata faptele comise, le vor evalua şi sancţiona corespunzător. În mod normal, aceste lezări atrag excluderea celor vinovaţi din examen, colocviu sau concurs, iar în cazurile grave, pot atrage şi sancţiuni suplimentare (mergând până la excludere, exmatriculare, sau demitere, pentru cei care sunt deja în Universitate). Comisiile vor comunica neîntârziat forurilor de conducere academică (consilii ale facultăţilor, consilii ştiinţifice, decanate, direcţii ale institutelor etc.) o dată cu rezultatele concursului şi eventualele fapte reprobabile petrecute. Forurile în cauză vor propune măsurile cuvenite, inclusiv de ordin punitiv, iar conducerea Universităţii va decide definitiv în legătură cu acestea. Chestiunile mai complicate pot necesita investigaţii suplimentare şi un aviz din partea Comisiei de etică, care vor fi solicitate acesteia, la nevoie, de către Rectorat.

Comentariu: Nu ar trebui în fiecare caz să existe un acord şi o investigare a Comisiei de Etică şi nu a Consiliului Facultăţii sau a altor foruri de acest tip?

Art. 26

În cazul studenţilor, constatarea faptelor relevante va fi făcută de către cadrele didactice prezente la examen, care vor întocmi un process-verbal înaintat Biroului Consiliului facultăţii. Acesta va decide sancţiunea în termen de 24 de ore. Recidiva va fi sancţionată cu toată severitatea.

Comentariu: Ce expertiză poate avea Consiliul Facultăţii în acest caz? În plus este puţin probabil ca Biroul Consiliului facultăţii  să se poată întruni în aşa scurt timp. De ce nu se întruneşte Comisia de Etică a Universităţii deja formată şi imparţială, fără cadre didactice ale facultăţii în care se petrecere incidentul? În Consiliul Facultăţii gradul de subiectivitate poate fi foarte ridicat.

 Art. 27

În cazul angajaţilor Universităţii din Bucureşti, cadre didactice, cercetători, personal auxiliar, investigarea faptelor se va face de către forurile de conducere respective (consilii ale facultăţilor, consilii ştiinţifice ale institutelor, conducerea departamentelor etc.), care vor propune sancţiunile cuvenite. Comisia de etică al Universităţii din Bucureşti va evalua, la cererea acestora, posibila culpă morală implicată, si va decide, pe baza acestor analize, asupra sancţiunilor necesare.

 Comentariu: Acum vine aceeaşi întrebare ca în cazul art. 26: De ce să nu se ocupe Comisia de Etică direct de aceste cazuri? De ce doar la cererea colegilor celui acuzat este considerată prielnică investigarea cazului de către Comisia de Etică? În cazul profesorilor faţă de cazul studenţilor este unul mai agravant dacă nu se întruneşte Comisia de Etică deoarece se agravează foarte mult condiţia subiectivităţii în cazul dezbătut.

Art. 28

În cazul constatării unor încălcări ale proprietăţii intelectuale în publicaţiile periodice ale Universităţii din Bucureşti sau în volume apărute la editurile noastre, ori în alte publicaţii, aflate însă sub coordonarea ştiinţifică a unui membru al instituţiei noastre, conducătorii revistelor sau editurilor respective, membrii colegiilor de redacţie, redactorii şi coordonatorii ştiinţifici respectivi vor semnala neîntârziat cazurile respective şi vor lua toate măsurile necesare pentru restabilirea paternităţii textelor în cauză, precum şi pentru asigurarea reparaţiilor morale necesare. Revistele vor publica în proximele numere texte de constatare a fraudelor intelectuale respective, condamnându-le explicit şi restabilind public drepturile de autor lezate. Editurile şi coordonatorii ştiinţifici vor publica neîntârziat în revistele de specialitate texte similare, astfel ca proprietatea intelectuală să fie restituită public celor în drept într-un interval de timp cât mai scurt. În toate cazurile, se vor dispune măsurile necesare pentru evitarea pe viitor a unor situaţii similare şi se vor stabili precis responsabilităţile existente. Ascunderea unor asemenea episoade nedorite va fi considerată o culpă.

Comentariu: Acest articol mi se pare a fi destul de specific faţă de celelalte.

Art. 29

Transparenţa, ca principiu etic succeptibil să contribuie la asigurarea egalităţii de şanse în competiţie şi a accesului echitabil la resurse, este practicată şi cultivată în Universitatea din Bucureşti prin punerea la dispoziţie celor interesaţi – membri ai comunităţii academice, candidaţi, absolvenţi, public – a tuturor informaţiilor pe care aceştia sunt îndreptăţiţi să le primească, în cantităţi suficiente şi de o calitate ireproşabilă.

a. Universitatea din Bucureşti asigură transparenţa cu privire la condiţiile şi regulile de desfăşurare a concursurilor de admitere, de licenţă, de disertaţie, de doctorat etc., a concursurilor de ocupare a posturilor, a evaluărilor periodice ale angajaţilor, a interviurilor şi examenelor de promovare, precum şi cu privire la orice alte informaţii legate de criteriile de evaluare, aplicarea acestora, desfăşurarea concursurilor, obligaţiile posturilor pe care candidaţii şi le adjudecă în urma concursurilor etc.

b. Universitatea din Bucureşti asigură transparenţa totală cu privire la fondurile pe care ea însăşi, dar şi alte instituţii publice din ţară şi din străinătate, firme, fundaţii, persoane fizice etc. le acordă pentru dezvoltarea activităţilor de învăţământ cercetare şi administrare. Transparenţa se referă nu numai la sumele acordate, ci şi la modul şi eficienţa utilizării lor în concordanţă cu obiectivele şi normele incluse în proiectele pe baza cărora au fost obţinute.

c. Universitatea din Bucureşti recomandă cadrelor didactice şi cercetătorilor săi să menţioneze în lucrările lor sprijinul material pe care l-au primit din partea ei şi/sau a oricărui alt sponsor, pentru realizarea lucrărilor respective.

 Comentariu: Acest ultim articol nu ar trebui să fie într-un cod de etic, nu are legătură cu moralitatea ci s-ar putea interpreta chiar contrar deoarece este vorba de un sprijin material care va ajuta la creşterea reputaţiei Universităţii, dar doar atât.

Art. 30.

Responsabilitatea este promovată de Universitatea din Bucureşti atât în dimensiunea profesională, cât şi în cea civică, pe de o parte, prin orientarea programelor de studii şi de cercetare către nevoile societăţii, iar pe de altă parte, prin solicitarea respectării de către membrii săi a standardelor etice şi profesionale în toate împrejurările, inclusiv în cele în care reprezintă public instituţia.

  Comentariu: Şi dacă intră în contradicţie standardele etice şi standardele profesionale? Nu se precizează nimic despre întâietatea unora sau a altora.

a. Responsabilitatea nu exclude dreptul membrilor Universităţii de a formula critici publice – în şedinţe de departament şi de Consiliu; în şedinţe ale Senatului Universităţi; în întruniri studenţeşti etc. – privitoare la încălcarea unor standarde legale etice, ştiinţifice sau pedagogice, dacă respectivele critici sunt întemeiate şi susţinute cu probe.

Comentariu: În acest articol pare că responsabilitatea care ar trebui să fie de tipul responsabilităţii etice este confundată cu libertatea de exprimare.

b. Responsabilitatea presupune abţinerea membrilor comunităţii academice de a formula public opinii care ar putea fi interpretate drept încercări de dezinformare, calomnii sau denigrări ale unor programe şi/sau persoane din propria instituţie.

Comentariu: Din nou pare a se încerca doar o apărare a reputaţiei Universităţii şi nu o analiză a responsabilităţii etice, eventual ce alte principii ar trebui să conţină.

Art. 31.

Respectul şi toleranţa se numără printre valorile morale pe care Universitatea din Bucureşti le cultivă constant, în scopul creării şi întreţinerii unui climat favorabil unor relaţii pe cât posibil armonioase, echilibrate şi raţionale între diferitele grupări şi diferiţii membrii ai comunităţii sale academice. Aceasta înseamnă că nimeni nu are dreptul să aducă atingeri demnităţii celorlalţi; că limbajele suburbane, jignitoare, ireverenţioase sau vulgare sunt indezirabile; că umilirea, intimidarea, ameninţarea şi atacul la persoană sunt inacceptabile; că exploatarea şi hărţuirea, sub orice formă de manifestare, sunt condamnabile; că intoleranţa, mai ales cea bazată pe diferenţele fireşti dintre oameni, constituie o încălcare gravă a celor mai elementare norme morale şi că neînţelegerile, disputele şi conflictele inerente trebuie rezolvate exclusiv pe calea dialogului şi a dezbaterilor civilizate, utilizând argumente raţionale, concordante cu realitatea şi orientate întotdeauna către diminuarea ori stingerea acestora.

Comentariu: Din nou acesta este un articol foarte general care cuprinde mult prea multe elemente. De ce ar trebui rezolvate aceste cazuri strict pe calea dialogului? Nu e puţin cam nefiresc? Mai ales dacă luăm în considerare principiul confidenţialităţii ce trebuie respectat nu ar trebui să se ajungă la acest înţelegeri deoarece pot exista repercusiuni şi mai mari din partea agresorului. În plus dacă victimele ştiu că agresorul, la prima vedere a acuzaţiei, poate părea că îi pare rău sau să promită că nu va mai face aşa ceva deşi va continua după aceasta “înţelegere” o hărţuire şi mai dură. De aceea am avea nevoie de nişte sancţiuni mult mai clare şi eventual mai stricte.

a. Universitatea din Bucureşti condamnă hărţuirea în înţelesul ei general de comportament degradant, intimidant sau umilitor care urmăreşte sau duce la afectarea gravă a capacităţii unei persoane de a-şi desfăşura în mod firesc activităţile profesionale şi de studiu sau de a-şi exercita drepturile, indiferent de formele în care s-ar putea manifesta acesta.

  Comentariu: De ce se pune accentul pe desfăşurarea activităţilor profesionale şi nu pe afectarea statutului moral al persoanei respective?

b. Hărţuirea sexuală, una dintre formele de hărţuire cu posibilitate mai ridicată de producere, este strict monitorizată şi sever sancţionată în Universitatea din Bucureşti, cu atât mai mult cu cât situaţiile cu adevărat grave, capătă grade de notorietate care exclud posibilitatea erorilor de apreciere.

 Comentariu: Iar este prezentat un cadru general, necertificat care nu ne spune ce înseamnă hărţuirea sexuală, nu ne spune cum se sancţionează şi nici care sunt situaţiile cu adevărat grave.

c. Hărţuirea cauzată de rivalitatea pentru putere este şi trebuie să fie o preocupare atentă a tuturor membrilor şi a tuturor structurilor organizatorice ale Universităţii din Bucureşti, întrucât are un potenţial ridicat de perturbare a activităţilor profesionale şi poate fi camuflată de numeroasele acţiuni, aparent principiale, mai tranşante ori mai subtile ale grupurilor de interese.

Comentariu: Şi în acest articol cade accentul pe perturbarea activităţilor profesionale.

d. Hărţuirea de orice fel, exercitată de către persoane cu funcţii ierarhice superioare asupra altora situate pe trepte inferioare ale ierarhiei universitare, implică şi abuzul de putere, ceea ce constituie o circumstanţă agravantă şi determină creşterea severităţii sancţiunilor pe care le adoptă Universitatea din Bucureşti în astfel de cazuri.

 Comentariu: Este bine că este specificată această situaţie agravantă.

e. Comportamentul insultător, manifestat prin expresii injurioase, umilitoare, intimidante etc., este inacceptabil şi contrar eticii comunităţii academice, indiferent de poziţiile ierarhice ale celor implicaţi, el putând degenera în abuz de putere, când se exercită asupra inferiorilor ierarhici, sau în hărţuire când se repetă asupra aceleeaşi persoane sau asupra aceluiaşi grup de persoane.

Comentariu: De aici ar reieşi că ar trebui să fie repetată hărţuirea pentru a fi considerată cu adevărat hărţuire. Americanii sigur nu ar fi de acord cu asta, dar cred că este mai bine, în cazul acestui tip de comportament, să existe un tip de recidivă ca să fii sigur că nu ai înţeles greşit de exemplu o anumită glumă sau un anumit limbaj.

Art 32.

Bunăvoinţa este o normă etică dezirabilă pe care Universitatea din Bucureşti o cultivă şi o practică în toate domeniile de activitate şi în toate împrejurările în care nu sunt încălcate normele legale şi etice. Aceasta înseamnă că atât recunoaşterea şi recompensarea celor merituoşi cât şi înţelegerea şi sprijinirea celor aflaţi în dificultate sunt încurajate, în timp ce nepăsarea, egoismul, invidia, vanitatea, insolenţa şi cinismul sunt considerate nu doar indezirabile, ci chiar detestabile.

  Comentariu: Din nou apare un articol foarte general cuprinzând foarte multe comportamente indezirabile. De asemenea, nu cred că este corect să fie normele legale precizate primele şi abia apoi cele etice de moment ce acesta este un Cod de Etică şi nu un Cod Legislativ.

To be continued: “Norme privind aplicarea şi rezolvarea incompatibilităţilor prevăzute de Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011″. Deja mă doare inima.

Avatar of V.

by V.

Cât de mult respectă Universitatea din Bucureşti, Statutul studentului?

December 21, 2013 in Analiză, București, Concurs, Oraș by V.

Codul drepturilor şi obligaţiilor studentului, cunoscut si drept Statutul studentului, este un document adoptat de către ANOSR, la nivel naţional, prin ordin ministerial (ordinul 3666/2012). Acest fapt înseamnă că, fiecare universitate are obligaţia să îl adopte şi să respecte prevederile din statut, indiferent că e vorba de drepturi sau obligaţii ale studenţilor. Mai mult, consider că e obligatorie şi, cu atât mai mult, morală, respectare acestuia, ţinând cont şi de faptul că statutul studentului este o anexă la Legea Educaţiei Naţionale (acesta poate fi accesat aici.

Totuşi, există universităţi care nu îl respectă întru totul. Fără a vrea să generalizez acest fapt, am să ma refer  strict la Universitatea din Bucureşti şi la modul în care aceasta încalcă prevederi ale acestui cod, fapt ce este evident, în dezavantajul studenţilor.

Voi lua numai câteva dintre articolele prezente în statut, care nu sunt respectate în Universitatea din Bucureşti, şi care, au astfel, consecinte nefaste asupra studenţilor

Art 4. (3) Instituțiile de învățământ superior cooperează cu organizațiile studențești legal constituite și se consultă cu acestea pentru aspectele privind dezvoltarea învățământului superior.

Zilele trecute postam un articol în care scriam despre modul în care preşedintele Senatului UB, Vlad Nistor, nu ia în seama opinia studenţilor reprezentanţi (în mare mare desemnaţi de către organizaţiile legal constituite) şi adopta măsuri fără a consulta studenţii. Este un fapt pe care îl consider inadmisibil şi imoral. Pe de-o parte, pentru că încalcă statutul mai sus amintit. Pe de alta, pentru că nu ia în considerare resursa umană cea mai importantă şi numeroasă din Universitate – studenţii, în adoptarea măsurilor care îi privesc chiar pe ei.

Opinia studenţilor “plictiseşte”, aşa cum afirma domnul Nistor în una din şedinţele Senatului. Altfel spus, deşi există un cod al studentului, în care aceştia sunt consideraţi parteneri egali în procesele decizionale, conducerea UB îi ignoră şi îî consideră neimportanţi. Unde mai pui că în felul ăsta încalcă si legea?

 

Legat tot de scandalul cu pricina şi de protestul organizat de studenţii reprezentaţi, îmi atrage atenţia un alt articol din statutul studentului, care sună cam aşa:

Art. 11: a) Instituţiile de învăţământ superior nu pot condiţiona statutul de student reprezentant în funcţie de performanţele academice, prezenţa la cursuri, seminarii şi laboratoare. Cadrele didactice nu se pot implica în procedurile de alegere a studenților reprezentanți, indiferent de nivelul de reprezentare. Intervențiile se sancționează conform prevederilor art. 312 din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;

Este fix ceea ce conducerea Universităţii nu a făcut. Adică, în loc să lase studenţii să îşi adopte propriul regulament de alegere a reprezentanţilor şi să organizeze alegerile, conducerea UB  ales să adopte propriul regulament de alegeri, fără a se consulta cu studenţii (care în semn de protest că nu sunt ascultaţi, au ieşit din sala, iar votul s-a realizat chiar şi în lipsă de cvorum). Acest tip de implicare este unul foarte grav, căci arată din nou, cât de lipsiţi de importanţă sunt considerati studenţii în structurile decizionale ale Universităţii din Bucureşti), dar mai ales, cât de lipsite de importanţă sunt legile pe care unii le încalcă cu foarte mare nonşalanţă.

În fine, am să închei această analiză, cu un alt articol din statutul studentului, extrem de interesant, dar neaplicat în Universitatea din Bucureşti:

Art. 11

 i. Dreptul de a participa la evaluarea cursurilor, seminariilor, lucrărilor practice, a prestației cadrelor didactice și a altor aspecte educaționale și/sau organizatorice legate de programul de studii urmat potrivit prevederilor art. 303 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare. Evaluările sunt informații publice și sunt folosite în evaluarea performanțelor respectivelor cursuri, seminarii, stagii de practică, programe de studiu și cadre didactice;

  1. j.        Universitatea va publica rezultatele evaluării cadrelor didactice de către studenți pe site-ul propriu, în format lizibil, în condițiile legislației în vigoare. Rezultatele vor conține centralizarea tuturor evaluărilor pentru fiecare profesor în parte;

 

Aş putea, în loc să adaug un comentariu acestui articol, să vă invit pe site-ul Universităţii din Bucureşti (sau pe site-ul oricărei alte universităţi din ţară chiar),  pentru a vedea unde anume sunt postate aceste rezultate. Eu sunt convins că răspunsul este unul singur: nicăieri.

Asta pentru că universităţile nu afişează public rezultatele evaluărilor făcute de studenţi, cadrelor didactice. Unele cadre didactice nici măcar nu sunt evaluate. O încălcare gravă a Legii Educaţiei. Şi care promovează lipsa de transparenţă şi calitatea înaltă a actului educaţional.

Poate unii se tem de această evaluare. Sau de rezultatele ei. Oricum ar fi, consider că este o acţiune mai mult decât benefică. Şi, mai mult decât atât, este un cuvânt al studenţilor, care, pare-se, din nou nu e luat în seam㸠încălcându-se din nou, prevederile Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului.

 

Ne aşteptăm la o mai mare seriozitate şi la mai mult respect din partea universităţii, atunci când vine vorba de studenţi şi de drepturile lor, reglementate prin lege.

Este o perioadă în care procesul decizional trebuie să vină din ambele părţi, atât de la cadrele didactice cât şi de la studenţi, mai ales că ei sunt cei vizaţi iar deciziile luate în universităţi îi afectează în mod direct.

Şi, mai mult, ne aşteptăm ca persoanele din conducerea universităţii, personalităţi importante în mediul academic, să se ridice la nivelul valorilor pe care încearcă să le exprime, la nivelul moralităţii şi al eticii, normale în societatea academică, şi să respecte aceste prevederi.

Codul de Etică al Universităţii din Bucureşti, partea a III-a – “E de ajuns că nu plagiem codul de la SNSPA! Mai vreţi să respectăm şi normele unui cod de etică?!”

December 21, 2013 in Analiză, București, Concurs by Irina C.

După cum promiteam în *ediția* anterioară (http://student.romaniacurata.ro/codul-de-etica-al-universitatii-din-bucuresti-partea-a-ii-a-e-de-ajuns-ca-nu-plagiem-codul-de-la-snspa-mai-vreti-sa-respectam-si-normele-unui-cod-de-etica/) ar trebui să vedem cum stă situația și cu “Normele privind aplicarea şi rezolvarea incompatibilităţilor prevăzute de Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011″.  Problemă tabu la nivel național, nu zic nu, ce merită discutată. Dar de ce să amesteci Codul de Etică cu L.E.N.-ul?! Ah, da. Pentru a putea părea la o primă impresie că tu pui niște limite morale înalte la nivel de universitate, NU că, de fapt, doar aplici legislația în vigoare. Dar să trecem puțin și prin Lecția de legislație, stimați studenți.

 

             NORME PRIVIND APLICAREA ŞI REZOLVAREA INCOMPATIBILITĂŢILOR PREVĂZUTE DE LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE NR. 1/2011

Art. 33.

Funcţiile dintr-o instituţie de învăţământ superior, aflate într-o poziţie directă de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională, se află în relaţie de incompatibilitate, în sensul art. 295 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi nu pot fi ocupate concomitent de către soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv, după cum urmează:

a) preşedintele Senatului universităţii cu rectorul, prorectorii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare, directorul Consiliului pentru studiile universitare de doctorat, decanii, prodecanii, directorul general administrativ, membrii consiliului de administraţie, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor instituţiei de învăţământ superior, conducătorii structurilor permanente sau temporare aflate în subordinea directă a preşedintelui Senatului universităţii şi, acolo unde există, conducătorii liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale.

b) rectorul cu prorectorii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, directorul Consiliului pentru studiile universitare de doctorat, decanii, prodecanii, directorul general administrativ, membrii consiliului de administraţie, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor instituţiei de învăţământ superior şi, acolo unde există, conducătorii liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale;

c) prorectorul şi directorul Consiliului pentru studiile universitare de doctorat cu decanii, prodecanii, preşedintele consiliului de administraţie, în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, directorul general administrativ, membrii consiliului de administraţie, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor aflate în subordonarea prorectorului sau directorului respectiv şi, acolo unde există, conducătorii liniilor / secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale subordonate prorectorului sau directorului respectiv;

d) membrii consiliului de administraţie cu decanii, prodecanii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, directorul general administrativ, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor instituţiei de învăţământ superior şi, acolo unde există, conducătorii liniilor / secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale;

e) directorul general administrativ cu decanii, prodecanii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, cu persoanele cu funcţii de conducere în cadrul departamentului / serviciilor tehnico-administrative şi cu personalul aflat în subordine;

f) decanul cu prodecanul facultăţii respective, directorii de departamente din cadrul facultăţii respective, conducătorii şcolilor doctorale subordonate facultăţii respective, conducătorii unităţilor subordonate facultăţii respective şi, acolo unde există, conducătorii liniilor / secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale din cadrul facultăţii respective;

g) prodecanul cu directorii de departamente din cadrul facultăţii respective, conducătorii şcolilor doctorale subordonate facultăţii respective, conducătorii unităţilor subordonate facultăţii respective şi, acolo unde există, conducătorii liniilor / secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale din cadrul facultăţii respective;

h) directorul de departament cu conducătorii unităţilor subordonate departamentului respectiv şi, acolo unde există, conducătorii liniilor / secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale din cadrul departamentului respectiv;

i) conducătorul şcolii doctorale cu conducătorii unităţilor subordonate şcolii doctorale respective;

j) conducătorul de doctorat cu studenţii-doctoranzi conduşi de acesta.

Comentariu: Aceste incompatibilităţi sunt specifice mai ales privind conflictele de interese, dar la fel de detaliat ar fi trebuit să fie toate articolele, nu neapărat cel în care se prezintă incompatibilităţile, fără a se preciza vreo normă morală ce va fi încălcată în urma încălcării principiului incompatibilităţii. Acest principiu nu este o normă morală în sine ci cuprinde doar nişte reguli. Se pune un accent mult mai mare pe problema incompatibilităţii decât pe celelalte, mai ales prin prisma faptului că a fost creat special un subcapitol pentru acest lucru. În schimb, un cod etic ar trebui să prezinte toate aspectele normelor morale, nu doar acelea care par a fi cel mai convenabile pentru Universitate (doar nu credeați că sunt specifice tocmai conflictele de interes fără a servi .. unui interes).

Art. 34

Orice persoană se află în incompatibilitate cu calitatea de membru într-o comisie de evaluare, de contestaţie, de concurs sau de promovare având ca obiect evaluarea activităţii profesionale şi/sau ştiinţifice a unui angajat al instituţiei de învăţământ superior cu care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv.

Prezenţa ca membru în următoarele structuri colective de conducere nu generează incompatibilităţi în sensul art. 295 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011:

a) senatul universitar;

b) consiliul facultăţii;

c) consiliul departamentului;

d) consiliul pentru studiile universitare de doctorat;

e) consiliul şcolii doctorale.

Comentariu: Cu riscul de a mă repeta – ce s-a menţionat la art. 34 şi la art. 33 are legătură directă cu normele juridice nu cu normele morale. Şi normele juridice trebuie menţionate, dar nu în mod primordial deoarece se ajunge la un simplu regulament de ordine externă, respectiv internă, nu un Cod de Etică.

Art. 35

În cadrul unui departament definit conform art. 133 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, se află în relaţie de incompatibilitate în sensul art. 295 alin. (4) din Legea educaţiei nr. 1/2011, şi nu pot fi ocupate concomitent de persoane care se află unul/una faţă de celălalt/cealaltă într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională directă la orice nivel, funcţiile didactice de profesor, conferenţiar, lector/şef de lucrări, asistent care desfăşoară activităţi didactice aferente aceleiaşi discipline sau unităţi didactice (curs) din planul de învăţământ al unui program de studii universitare sau al unui program postuniversitar, respectiv cursuri, seminarii/lucrări de laborator asociate disciplinelor din planul de învăţământ gestionat de acelaşi departament.

 

Art. 36

Admiterea la studii universitare de doctorat are loc cu respectarea regimului incompatibilităţilor precizate la articolele 33-35 din prezentul cod.

 

       

CONSIDERAŢII ŞI NORME FINALE

 

Art. 37.

Universitatea din Bucureşti consideră prezentul Cod de etică mai curând ca pe un instrument de educare a membrilor săi, în sensul prevenirii încălcării normelor eticii universitare, decât ca pe un instrument de constrângere.

Comentariu: Despre care norme etice universitare se vorbeşte? Sunt foarte puţine menţionate şi la acelea sunt menţionate mai întâi formele punitive. Nu scrie nicăieri de traininguri etice, de îmbunătăţirea codului etc.

Art. 38.

Pentru cazurile excepţionale în care Comisia de Etică va media, în conformitate cu statutul său, „diferende care implică opţiuni morale în activitatea didactică şi de cercetare”, va putea recomanda conducerii Universităţii adoptarea unor măsuri adecvate pentru stingerea respectivelor diferende şi va da sancţiuni potrivit legii.

   Comentariu: Peste tot se vorbeşte despre “măsuri adecvate” dar ce înseamnă aceste măsuri în mod concret? Ce înţeleg eu din ele ca student dacă nu am în cadrul facultăţii în care studiez un curs pe această tematică?

Art. 39.

Prezentul Cod de etică trebuie aplicat de către toţi membrii comunităţii academice a Universităţii din Bucureşti, indiferent de poziţia pe care o ocupă aceştia în ierarhia instituţiei.

Art. 40.

Codul de etică al Universităţii din Bucureşti nu trebuie folosit nici pentru supunerea subalternilor, nici pentru subminarea superiorilor, ci respectat în litera şi spiritul său, pentru crearea şi dezvoltarea unui climat intelectual propice desfăşurării unor activităţi didactice şi de cercetare competitive pe plan naţional şi internaţional.

Comentariu: Aici ar trebui să se precizeze că pentru un climat etic este nevoie de crearea unei culturi organizaţionale etice. De aceea ar trebui să se folosească mult mai mult decât un simplu cod de etică (care oricum este preluat de la altă universitate).

 Art. 41.

Prezentul Cod de etică devine operant începând cu data adoptării lui de către Senatul Universităţii din Bucureşti, cu majoritatea simplă a voturilor membrilor acestuia. El va fi revizuit anual, eventualele modificări devenind prevederi regulamentare în urma aprobării lor cu majoritate simplă de către membrii Senatului Universităţii din Bucureşti.

Art. 42.

Nerespectarea acestui Cod implică sancţiuni potrivit Codului Muncii şi Legii Educaţiei, pentru salariat, respectiv potrivit Regulamentului de activitate profesională pentru studenţi.   

   Comentariu: De-abia în asemenea articole de final trebuiau menţionate şi normele legislative, dar în prezentul Cod de Etică s-a insistat în majoritatea articolelor pe domeniul legislativ şi pe partea punitivă, nu educaţională.

 

 

Comentariu final:

 

 În opinia mea, management-ul Universităţii din Bucureşti nu este unul neapărat etic (a se vedea ultimul scandal în care este implicat Vlad Nistor, președintele Senatului U.B. – http://adevarul.ro/news/eveniment/vlad-nistor-studenti-1_529cd1adc7b855ff566691d6/index.html). Dar să luăm mai întâi codul de etică prezentat mai sus. Un cod de Etică ar trebui să fie explicit, să nu trezească ambiguităţi, să fie cât mai detaliat, să fie complet (să cuprindă toate secţiunile necesare) şi mai ales să fie prezentat întregii comunităţi academice. Ceea ce nu se petrece în cazul Codului de Etică al Universităţii din Bucureşti. După analiza făcută pe fiecare articol în parte pot spune că Universitatea din Bucureşti nu a respectat niciuna dintre condiţiile menţionate. Codul prezentat este unul care trezeşte foarte multe confuzii şi crează multe neclarităţi în ceea ce priveşte interpretarea. De asemenea el nu îndeplineşte criteriul detalierii tuturor aspectelor posibile din punct de vedere moral de aceea există şi respectivele ambiguităţi.

 

Cu toţii înţelegem că în anul 2013 (respectiv 2014) este foarte greu de adaptat un Cod de Etică la valorile actuale, la regulamentele actuale, la legile actuale, la schimbările constante petrecute pe partea de statusuri şi norme la nivel naţional. Dar chiar şi în acest context ar trebui să respectăm totuşi nişte paşi în elaborarea unui astfel de document. Nu să îl copiem de la alţii sau să îl facem aşa încât normele morale să fie la fel de implementate ca în momentul în care nu existau deloc.

 

Orice Cod ar trebui să aibă mai multe capitole detaliate cu principiile etice, regulile morale, drepturile personalului şi eventual virtuţile morale ale profesiei ceea ce nu găsim în codul nostru. În cazul de faţă codul este structurat pe 4 capitole:

  1. Norme privind respectarea valorilor şi a principiilor etice
  2. Respectarea proprietăţii intelectuale, a drepturilor de autor, a standardelor de integritate academică.
  3. Norme privind explicarea şi rezolvarea incompatibilităţilor prevăzute de Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011
  4. Consideraţii şi norme finale

 

Putem observa doar că găsim câte puţin din fiecare componentă etică, dar nici măcar una nu este completă. În plus al treilea capitol face direct referire la legi, doar la legi, fără nicio specificare de tipul moralităţii. Şi nici nu se vorbeşte despre virtuţile morale ce ar trebui să fie deţinute de o persoană care are vocaţia de profesor. Multe dintre articole chiar nu şi-ar fi avut locul aici dacă s-ar fi respectat regulile de concepere a unui cod de etică. Astfel acest cod se transformă pe ici pe colo ca o simplă declaraţie de principiu sau un simplu regulament legal, fără a fi nici pe departe complet.

 

Aş mai dori să aduc în discuţie rolul ocupat de Comisia de Etică care este doar o formalitate, greşit constituită şi fără a avea experţi etici în ea. Aceasta ar trebui să fie organizată din eticieni care ştiu cum să se descurce în cât mai mult situaţii, oameni care să fie specialişti pe etică şi mai ales să fie interesaţi de domeniu. De multe ori este posibil ca un caz să necesite mai multă investigare decât restul. De aceea este nevoie ca oamenii din Comisie să dorească cu adevărat să descopere adevărul, să descopere moralitatea sau imoralitatea unei acţiuni.

 

Dar dincolo de ce ar trebui să conțină un Cod de Etică, voi, studenții, ce credeți că e de adăugat sau ce anume ați vrea să găsiți în Cod atunci când întâmpinați o dilemă etică?

Avatar of Mihai

by Mihai

Am vrut sa plec acasa. Nu m-ati lasat. Ne vedem in strada.

December 21, 2013 in Analiză by Mihai

Am vrut sa plec acasa pe 20 Decembrie. Chiar am vrut. Ma gandeam bucuros ca o sa petrec si eu alaturi de familie si voi putea uita, cateva zile, de toate problemele. Toate. Mi-ar fi placut si sa fiu la concertul Phoenix din Timisoara, acolo unde o sa fie si ANOSR pe scena cand se va canta cea mai draga melodie a mea din perioada studentiei – In umbra marelui URSS, acordata recent ca imn ANOSR si al campaniei „6% pentru educatie” de catre trupa.

Pe masura ce s-a apropiat 20 Decembrie, ma uitam insa mirat la Bucurestiul decorat si nu intelegeam de ce nu ma mai incanta cu nimic. Am facut apoi un rezumat, asa, ca dupa 24 de ani de la Revolutia Romana (alaturi de Anca Margineanu, vicepresedinte educational ANOSR care are democratia si buna guvernare in portofoliu). Iata ce a iesit:

Modificarile Codului Penal, daca ar intra in vigoare, ar exclude (printre altii) parlamentarii, magistratii, primarii, presedintele, ministrii, prefectii, consilierii locali si judeteni din aria de cuprindere pentru o serie de infractiuni, printre care cele de conflict de interese, abuz in serviciciu prin ingradirea unor drepturi, abuz in serviciu contra intereselor publice, neglijenta in serviciu, purtarea abuziva, luarea de mita, falsul material in inscrisuri oficiale, falsul intelectual si altele. Modificarile au fost adoptate de Parlament si trimise spre promulgare Presedintelui Romaniei care o poate retrimite in Parlament o singura data. Consiliul Superior al MagistraturiiProcurorul General al RomanieiDepartamentul National Anticoruptie, numeroase organizatii din societatea civila si o serie de amabsade au contestat public modificarile. Inalta Curte de Casatie si Justitie a atacat textul de lege adoptat de Parlament la Curtea Constitutionala, urmand ca aceasta sa judece speta pe 15 Ianuarie. Codul penal reincrimineaza de asemenea insulta si calomnia, fapt condamnat de multe organizatii nationale si internationale care lupta pentru libertatea de exprimare si libertatea presei - http://activewatch.ro/ro/freeex/reactie-rapida/35-de-organizatii-din-intreaga-lume-cer-autoritatilor-romane-sa-nu-reincrimineze-insulta-si-calomnia. Discutia pe aceasta tema este mai complicata, articolele care vizau aceste doua infractiuni fiind initial eliminate si apoi reinstituite prin decizia Curtii Constitutionale a Romaniei. Mai multe informatii despre evolutia situatiei calomniei si insultei puteti gasi aici (in a doua parte a articolului).

Comisia juridica din Camera Deputatilor a votat discret un proiect de lege privind amnistierea infractiunilor pedepsite cu maxim 6 ani inchisoare si gratierea infractiunilor pedepsite cu 7 ani inchisoare, adica pedepsele maxime date de judecatori pentru faptele de coruptie. Proiectul trebuia votat Marti, 10 Decembrie (deodata cu modificarile Codului Penal), de plenul Camerei Deputatilor, insa ca urmare a presiunii strazii si a celei externe din acea zi a fost amanat si va fi discutat din nou in Februarie.

Odata cu reducerea numarului de participanti la protestele “Salvati Rosia Montana” si impotriva fracturarii hidraulice, jandarmeria a inceput sa emita dosare penale si sa dea amenzi protestatarilor  (pasnici). A fost amendat si un fost vicepresedinte ANOSR, pentru ca a indraznit sa protesteze pasnic.

In Pungesti, unde tensiunile dintre cetateni si fortele de ordine au escaladat, a fost instituita Legea Martiala (Pungesti a devenit zona speciala de siguranta publica) si deciziile privind interventiile fortelor de ordine de acolo au fost secretizate.

ANOSR a emis un semnal public de alarma cu ocazia Zilei Internationale a Drepturilor Omului si a promovat o parte din mesajele societatii civile legate de aceste subiecte prin platformele proprii de comunicare. Deocamdata insa mai nimic nu s-a schimbat.

Tot in data de 10 Decembrie, modificarile propuse la Legea Minelor nu au intrunit numarul necesar de voturi si au fost respinse de Parlament. Respectivele modificari preluau prin amendamente toate articolele relevante din fosta Lege RMGC, respinsa si ea ca urmare a presiunii strazii. Guvernul nu a renuntat insa la promovarea respectivei exploatari si este probabil ca noi initiative sa fie propuse in urmatoarea perioada.

In aceeasi zi, Camera Deputatilor a adoptat un proiect de lege pentru modificarea OG 26 / 2000 (cea in baza careia functioneaza asociatiile si fundatiile), astfel incat existenta unor cuvinte in numele asociatiilor si fundatiilor sa nu mai fie permisa. Din fericire, cele mai restrictive prevederi (care vizau cuvinte precum “roman” sau “national”) au fost excluse in urma presiunii anterioare a societatii civile. In caz contrar ar fi existat posibilitatea ca si ANOSR sa fi fost vizata de modificari. Situatia este insa de parte de a fi rezolvata si multe organizatii neguvernamentale s-ar putea dizolva daca legea se aplica. Noutati pot fi gasite si aici: http://apador.org/show_report_nf.php?id=326.

Avocatul Poporului s-a sesizat “din oficiu” in legatura cu posibilele abuzuri comise la Pungesti, in urma ocuparii institutiei de catre protestatarii care se impotrivesc proiectului RMGC si fracturarii hidraulice pe 10 Decembrie. Si-a prezentat insa demisia la scurt timp dupa initierea investigatiilor invocand “motive de natura personala”, ridicand suspiciuni privind posibile presiuni la care ar fi fost supus. Este, fara indoiala, una din cele mai suspecte demisii din ultimul timp.

Tot legat de reactia autoritatilor la subiectele de pe agenda publica din ultimele zile, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti a confirmat recent ca Rosia Montana Gold Corporation este urmarita penal pentru evaziune fiscala si complicitate la spalare de bani. Totusi, clasa politica si mare parte din media continua sa apere interesele private ale acestei companii. UAU!

Sa recapitulam. Politicienii vor ca politicienii sa nu mai poata fi condamnati pentru fapte de coruptie (si asociate), ca cei condamnati pana acum (coruptie, tradare, subminarea economiei nationale, dare si luare de mita, etc.) sa fie amnistiati si gratiati si sa poata, asadar, candida din nou cat de repede posibil pentru noi portofolii de inalti demnitari. Avocatul Poporului a inchis ochii la abuzuri si cand i-a deschis in sfarsit a trebuit in scurt timp sa ii inchida la loc, definitiv (si-a dat demisia). Clasa politica si mare parte din presa continua sa apere interesele private ale unei companii urmarite penal pentru infractiuni foarte grave. Intre timp, persoanele care striga „hotii” s-ar putea trezi cu dosare penale, asa cum au inceput sa se trezeasca cei care protesteaza pasnic. La Pungesti nimeni nu poate face nimic fara sa fie intrebat de sanatate de fortele de ordine, operatiunile acestora sunt secretizate iar autoritatile publice care investigheaza pleaca rapid din functie. Unele asociatii si fundatii infiintate legal ar putea fi desfiintate pentru ca legislativul s-a trezit (prea tarziu dar de… e legislativ) ca vrea ca statul sa detina monopol asupra unor denumiri. Firmele de prospectiuni isi instaleaza echipamentele fara grija pe terenurile private ale oamenilor, iar acestia din urma sunt cercetati penal daca iau atitudine.

Am vrut sa plec si sa ma bucur de sarbatori. Sunt sigur ca si dumneavoastra ati fi vrut sa plec si sa va bucurati de sarbatori. Inca mai aveti o sansa. „In speranta unui raspuns pozitiv va asigur, domnule/doamna Inalt Demnitar, de potentiala mea consideratie”.

Pe curand! (in strada)

Transparent nesănătos și absent de bunăvoie

December 23, 2013 in Concurs by Madalin Blidaru

Îmi amintesc ziua de 30 septembrie, momentul în care am ajuns în București și în care am făcut cunoștință cu lacunele transparenței. Desigur, lipsa acestei măsuri de bună guvernare poate fi considerată o parte însemnată din haos, unul creat din lipsa unor metodologii clare și vizibile, prin intermediul cărora studenții și nu numai se pot informa facil în legătură cu ceea ce se întâmplă în universitate. Din nefericire, situația continuă și trebuie să recunoaștem că, pe lângă numeroasele avantaje pentru un student, există deficiențe la capitolele transparență și bună guvernare.

© Iqoncept | Dreamstime.co

Atunci era cazul repartizării studenților în cămine, procedeu pe care nu l-am înțeles. Încerc să îmi dau seama dacă jonglatul cu criteriile de repartizare este făcut în funcție de stările de moment sau dacă există un algoritm născocit de vreun personaj malefic din desene animate. Oricare ar fi, repartiția pe principiul „primul venit, primul servit” este anormală. În octombrie, am publicat pe blog un articol intitulat „Ghid cu soluții pentru SNSPA privind repartiția și elaborarea documentației pentru cazare”, fiind câteva rânduri scrise gândindu-mă la soluții practice pentru rezolvarea problemelor din primul moment de haos administrativ surprins.

Începem cu transparența 2.0

Continuând această abordare, aș dori să mă opresc la site-ul instituției de învățământ superior evidențiată, punând accentul pe transparență, un concept care poate fi considerat demodat, având în vedere data ultimelor actualizări în care au fost făcute publice informații precum raportul anual privind starea universității, prezentarea datelor financiare doar sub forma unor indicatori sintetici, lipsa datelor curente ale componenței Senatului, componența Comisiei de Etică, reprezentarea studenților în Comisia de Asigurare a Calității și nu numai. De asemenea, măsurile de la nivelul forurilor de decizie și deliberare care au efect asupra studenților rămân un mister, în pofida nevoii de a fi publice.

Continuăm cu întârzieri

Mai departe, ajungem la episodul al doilea, cel în care am candidat pentru funcțiile de reprezentant al studenților în Consiliul Facultății de Științe Politice și în Senatul SNSPA, proces decisiv în reprezentarea studenților desfășurat cu mult interes, atât de mult încât regulamentul campania a fost publicat după începerea ei. De data aceasta , asumarea organizării procesului a revenit Ligii Studenților CAMP. Este un minus rezolvabil, dacă ne gândim că este o structură aflată la început de drum. Îi felicit pentru că există un grup mic de studenți care încearcă.

Și ne dăm seama că suntem pe drumuri

Discutam acum câteva seri cu un amic care studiază în Anglia la o universitate aflată în Russell Group pe tema prezenței profesorilor la cursurile și seminariile din orar. Am aflat că profesorii sunt prezenți întotdeauna, neexistând cazuri în care să fie ferestre cauzate de absența acestora. Consider că este un indicator al calității. Când ai, însă, trei săptămâni consecutive în care nu faci unul dintre cele mai importante cursuri (anunțat, de data asta) sau când vii la facultate sperând că vei face seminarul din ziua de joi după ce ai așteptat două ore să îl faci (la fel, câteva săptămâni consecutive) și îți dai seama că nici de data aceasta seminaristul nu este prezent, te întrebi cu ce ai greșit sau de ce este nevoie să îți sacrifici clipele. Moda studentului pus pe drumuri poate fi evidențiată și prin alte metode, una dintre alternative fiind sosirea profesorului la seminar cu o oră mai târziu, poate chiar mai mult în unele cazuri. Este clar că nu putem generaliza, însă astfel de cazuri creează impresia unui rol nesemnificativ al studentului în desfășurarea procesului academic.

Concluzionând, menționez că am dorit să evidențiez necesitatea asigurării transparenței la nivel universitar, mai ales în zona 2.0, la care are toată lumea acces în orice moment, specificând totodată alte aspecte urgente care trebuie rezolvate la nivel universitar precum prezența profesorilor și sprijinirea reprezentativității studenților.

La UPB există reprezentanţi legitimi ai intereselor studenţilor?

December 22, 2013 in București, Concurs by Daniel-Cătălin Poțincu

În ultimul articol vă vorbeam despre Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.Articol la sfârșitul căruia vă spuneam că studenții reprezentanți nu comunică studenților de rând anumite hotărâri și discuții din forurile decizionale și alte informații la care au acces și ar trebui să fie publice în baza legii respective.Despre încercarea de a aplica Legea 544 în UPB puteți citi integral aici.

Așa cum v-am promis, acest articol va face referire la studenții reprezentanți și atitudinea acestora legată de problemele studențești.

Conform codului drepturilor și obligațiilor studentului și de asemenea Legii Educației Naționale, studenții au dreptul de a fi reprezentați în structurile decizionale și administrative ale facultăților și universităților.

De asemenea conform documentelor respective studenții participă în proporție de 25% la deciziile luate la nivel de facultate și universitate.

În legea educației am găsit și o scurtă definiție a studenților reprezentanți care sună cam așa: „Ei sunt, de drept, reprezentanţi legitimi ai intereselor studenţilor, la nivelul fiecărei comunităţi academice.”

Recapitulând aceste trei paragrafe îmi dau seama că am dreptul să fiu reprezentat de un grup de oameni care participă la luarea unei decizii și care militează pentru interesele mele și ale colegilor mei.

Am dat ca exemplu într-un articol anterior o hotărâre a senatului UPB prin care taxa de restanțe a fost aproape dublată și hotărârea a fost publicată după trei săptămâni de la ședința respectivă a senatului.Toți studenții cu care am avut ocazia să vorbesc mi-au spus nemulțumirea față de mărirea acestei taxe.

În senatul UPB avem 32 de studenți reprezentanți, care teoretic au fost aleși prin vot direct,universal și secret de către toți studenții de la Poli. Ei au considerat că dublarea taxei de restanță este unul dintre interesele studenților pe care îi reprezintă.

V-ați gândit vreodată că un student și-ar dori să aibă taxe mai mari în universitate?

De asemenea acești tineri iau parte la toate ilegalitățile despre care vă vorbeam în articolele anterioare și nu cred că militează pentru rezolvarea lor in forurile decizionale, scuza pe care o găsesc fiind că toate generațiile care au terminat la Politehnică au trecut prin aceleași probleme, ne-am găsit noi acum să ne plângem după 24 de ani de democrație.

Întocmai, ne-am săturat de bătaia de joc la care suntem supuși în fiecare zi, iar dacă reprezentanții noștri merg la ședințe doar să semneze condica de prezență, trebuie să găsim o modalitate să milităm pentru interesele noastre.

Trebuie să definesc un lucru foarte important înainte de a vă povesti o întâmplare legată de alegerea studenților în funcții de reprezentare, este un lucru real pe care l-am redenumit pentru că nu vreau să îi fac publicitate gratuită.

„Gruparea federativă X” – este o structură federativă, formată din asociații,organizații,sindicate, ligi studențești reprezentative, care deleagă studenți reprezentanți în structurile decizionale ale facultăților, universității și în diverse funcții administrative.

Această grupare X, a monopolizat Politehnica, având membrii în toate consiliile facultăților, în senatul UPB și președinți de cămin în toate căminele UPB.

Să recapitulăm, studenți reprezentanți, sindicate reprezentative, federația reprezentativă X, dar interesele cui reprezentați?

Să vă povestesc cum s-au desfașurat alegerile șefilor de cămin din mai 2013.Am auzit zvonuri cum că situații similare au fost în toate căminele de la Poli, pentru două dintre ele știu sigur, de restul poate mă lămuriți voi.

Plecasem de la facultate după o zi cu normă întreagă de inginerie.Ajung în cămin, unde la intrare mă întâmpină o masă la care erau așezați câțiva tineri.Pe masă se afla o cutie de carton, lipită cu scotch și pe care era scris cu pixul, foarte dezordonat de altfel, „Alegeri șef de cămin”.Colegii mei își căutau numele pe liste pentru a vota, dar fără să prezinte vreun act de identitate, nimeni nu știa de existența acestor alegeri înainte să vadă cutia de carton din holul căminului.

Merg și eu la masa respectivă și mă întreabă o domnișoară cum mă numesc, îi spun și după ce mă găsește îmi face un semn în dreptul numelui și îmi dă o foaie ruptă cu rigla pe care scria un singur nume și îmi spune „Scrie DA acolo!”.

Am refuzat să votez, deși dumneaei mă îndemna și cum să-mi exprim votul, cu DA pentru unicul candidat.

Aflu apoi că defapt candidatul este fostul șef de cămin, a cărui activitate nu a fost resimtită în rândul studenților.

O întreb pe domnișoara din comisia de vot cine a organizat alegerile și de ce nu au fost anunțate în prealabil pentru ca orice student să își poată exercita dreptul de a candida.

Aflu că organizator a fost asociația Y, membră a grupării federative X, iar candidatul nostru fiind unul dintre membrii fondatori ai asociației respective.

Facultatea mea având două cămine, aflu de la colegii mei că aceiași situație a fost și acolo, de altfel singura candidată fiind un alt membru fondator al asociației Y.

Indignat fiind de aceste fapte, am scris o contestație și am adunat 107 semnături din cele două cămine, semnături prin care studenții care locuiau în aceste cămine erau nemulțumiți de încălcarea întregului regulament de alegeri.

Totul s-a întâmplat într-o singură noapte.A doua zi am mers cu această mică petiție la secretariatul facultății unde am cerut și număr de înregistrare în urma depunerii acesteia.

Mi s-a spus că eu locuind într-un anume cămin, nu pot contesta rezultatul alegerilor din celelalte cămine, de parcă cele 107 semnături erau toate ale mele.Atunci am simțit că asta este picătura care a umplut paharul, fiind foarte nervos apreape că am țipat, „Condamn încălcarea fiecărui alineat al regulamentului, este necesar ca alegerile să fie refăcute”

Bineînțeles că au fost diferite persoane care au încercat să ne intimideze, pe mine și pe cei care au oferit semnătura de susținere a contestației.A fost creată și o petiție prin care semnatarii să își retragă prima semnătură, și au fost mulți care au retras semnătura.

Alegerile au fost refăcute după o săptămână în decursul căreia nu am putut fi convins să retrag contestația.Rezultatul în cele din urmă a fost același, mecanismele de manipulare fiind diverse, dar am considerat acest rezultat o victorie glorioasă pentru că am reușit să oferim un gram de transparență și democrație pentru două dintre căminele din Regie.

Ne așteptăm ca în mai 2014 alegerile să se desfășoare după cum i-am învățat, în orice caz suntem cu ochii pe ei.

Am găsit după lungi căutări pe internet drepturile și obligațiile studenților reprezentanți pe site-ul Asociației Studenților din Universitatea Suceava(ASUS).Totodată vreau să le transmit tot respectul celor de la ASUS pentru metodologia de alegere a studenților reprezentați și pentru modul în care își reprezintă studenții.

Studenții reprezentanți au următoarele obligații:

-          De a reprezenta interesele studenţilor fără a fi influenţaţi de alţi factori interni sau externi;

-          De a informa studenţii pe care îi reprezintă cu privire la activităţile desfăşurate şi deciziile luate încadrul structurilor în care aceştia participă ca reprezentanţi (Consiliul Facultăţii, Senat şi Consiliude Administraţie, Comisii la nivel de universitate sau facultate);

-          De a asigura diseminarea informaţiilor în maximum 3 zile lucrătoare;

-          De a răspunde în faţa studenţilor pe care îi reprezintă şi a organizaţiilor studenţeşti legal constituite, reprezentative pe universitate;

-          De a face publică şi de a denunţa orice tentativă de influenţare a deciziilor lor;

-          De a consulta studenţii pe care îi reprezintă în procesul de luare a deciziilor;

-          De a transmite către studenţii pe care îi reprezintă rapoarte semestriale şi un raport de activitate la finalul mandatului.

Eu până acum nu am văzut nici un raport de activitate și nici nu mi-au fost comunicate informații și hotărâri din structurile decizionale menționate mai sus.De asemenea nu am fost consultat în procesul de luare a deciziilor.

În perioada aprilie-mai 2014 vor fi organizate alegeri pentru studenți reprezentanți.Nu vă așteptați să fiți anunțați din oficiu în legătură cu perioada exactă de alegeri și metodologia acestora.Trebuie să insistați în cadrul facultății voastre pentru a vă putea exercita dreptul la candidatură, iar facultatea nu poate pune condiții studenților care vor să candideze, deci după cum spune Legea Educației Naționale, vă puteți depune candidatura indiferent de rezultatele pe care le aveți la școală.

Până atunci consider că ar trebui să vedem pe site-urile facultăților și al UPB cine sunt acești reprezentanți și să îi tragem de mânecă pentru a-și respecta obligațiile.

Să nu îi mai credeți pe cei care spun „N-ai nici o șansă pentru că nu ești din gruparea X”.

Consider că gruparea X nu reprezintă interesele studenților din Universitatea Politehnica din București, ei nu au avut nimic de spus la faptul cu plătim taxe care nu pot fi acoperite de cheltuieli, nu ne informează și nu ne consultă în legătură cu deciziile luate în structurile din care fac parte. În timp ce noi încercăm să ne apărăm drepturile, neavând o putere de negociere în fața decidenților din UPB, gruparea X organizează concerte în curtea Politehnicii, împart bomboane de Halloween, și promovează serviciile unui club în care oferă băuturi gratuite membrilor săi, și în timpul campaniilor electorale vin să scoată studenții din cămin pentru a promova candidații unui anumit partid politic.

Dragi colegi de la Poli, vă rog să îi trageți la răspunede pe acești studenți reprezentanți în legătură cu problemele resimțite de voi, iar dacă nu vor avea nici un răspuns, eu personal mă voi oferi să le scriu demisia.

Divortul secolului: Universitatea „Cuza” si drepturile studentilor

December 23, 2013 in Analiză, Concurs, Iași by Silvian-Emanuel Man

Cu aproape un secol în urmă, în România Mare şi Întregită, studenţii ieşeni, alături de colegii lor din toată ţara, cereau condiţii decente de cazare şi studiu, libertate de asociere în organizaţii studenţeşti independente şi reprezentare cu rol consultativ, fără drept de vot, în senatele universităţilor. În loc să fie susţinuţi, au fost bătuţi de soldaţi, arestaţi şi chiar încarceraţi. Memoriei lor le dedicăm acest articol şi jurnaliştilor care au susţinut de-a lungul timpului mişcarea studenţească din România.

Iaşi. Octombrie 2013. La UMF anul universitar începea cu peripeţii. În aer simţeai mirosul anilor ’90, ai căror spirit studenţesc părea să îşi facă din nou loc. Nişte studenţi s-au urcat pe blocul de vis-a-vis şi au afişat un cearşaf alb cu 6% prin care trăgeau un semnal de alarmă asupra subfinanţării educaţiei în România. Se anunţau proteste mari, dar mai speriaţi decât miniştrii şi politicienii de la Bucureşti, aveai impresia că sunt cei din conducerea universităţilor. Sus pe Copou, la Universitatea „Cuza”, evenimentul a fost comentat a doua zi pe holuri: „Cum şi-au permis?”, „Bă da’ nebuni îs ăia! Sper să nu apară şi pe la noi!” Dar iată că au apărut…

La o săptămână după, surpriză: anii ’90 chiar s-au întors! Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (LS IAŞI) a fost reînfiinţată. Cu resurse puţine, planuri mari şi ceva istorie serioasă în spate, şi-a pus în cap să reprezinte studenţii şi devină căţelul de pază al transparenţei şi al democraţiei universitare în UAIC. Scandalurile au început din prima săptămână…

Mai întâi, am aflat cu stupoare că multă lume nu ştie despre dreptul la asociere, garantat prin articolul 40 al Constituţiei României. Ni s-a sărit în cap că… nu ai voie să înfiinţezi o organizaţie studenţească fără… consultarea altor asociaţii sau a conducerii universităţii! Faptul că o instanţă judecătorească ţi-a acordat personalitatea juridică sau existenţa legilor statului chiar nu mai contează în ochii celora care vor să controleze absolut totul într-o universitate şi care sunt gata „să îţi arate” cu orice preţ că atât timp cât eşti în afara dorinţei şi intereselor lor, nu exişti!

Tu ai venit să bei?

Am început, fireşte, cu o campanie de recrutări. Intenţia campaniei a fost zdrobirea miturilor legate de viaţa studenţească (pierderea timpului, consumul băuturilor alcoolice, axarea pe distracţie, relativizarea actului educaţional şi urmărirea exclusivă a obţinerii diplomei  etc.) şi încurajarea implicării în viaţa academică prin crearea unui ethos universitar sub sloganul „Noi îţi vom arăta adevărata putere a studenţilor!” În vederea promovării evenimentului de prezentare al ligii, am realizat o serie de afişe aprobate de către departamentul MEDIA al universităţii.

La câteva zile după afişarea lor, prin departamentul MEDIA, ne-a fost transmis verbal că:

a) decanatul Facultăţii de Biologie „s-a sesizat” cu privire la mesajul pe care îl transmitea unul dintre afişe (Ai venit să freci menta? Noi credem că ai venit să îţi faci un viitor!), considerând că s-ar face asocierea între culoarea verde pe care o conţinea în anumite elemente grafice afişul şi culoarea oficială a facultăţii. Mesajul avea un grup ţintă bine delimitat, fiind adresat studenţilor, şi nicidecum corpului profesoral. Nu ne putem asuma responsabilitatea interpretării greşite pe care au adus-o anumite persoane mesajelor noastre şi nicidecum nu am dorit să insinuăm vreodată ideea că în cadrul Facultăţii de Biologie s-ar „freaca menta”.

b) membrii unei alte ligi studenţeşti „s-au sesizat” cu privire la campania pe care o desfăşuram şi ne-au eliminat afişele din spaţiile de afişaj ale căminulul C3, deşi acestea aveau ştampilă şi aprobare.

În urma situaţiei mai sus enunţate, a fost emisă hotărârea Biroului Executiv al Consiliului de Administraţie (BECA) nr. 34/16.10.2013, prin care promovarea activităţilor desfăşurate în campusul Universităţii se face numai cu acordul BECA, pe bază de cerere depusă în prealabil la registratura UAIC. În contextul în care de ani de zile se vorbeşte atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, despre reducerea birocratizării, considerăm decizia BECA drept una împovărătoare şi dăunătoare bunei guvernanţe universitare. Mai rău, am fost arătaţi cu degetul, iar o serie de persoane din conducerea universităţii s-au folosit de acest „incident” pentru a învrăjbi restul organizaţiilor studenţeşti împotriva noastră. Mai mult, un angajat a fost sancţionat, oprindu-i-se 10% din salariu pentru că şi-a arătat bunăvoinţa faţă de noi.

Iniţial, ne-am conformat situaţiei. În data de 27 noiembrie 2013 (miercuri), am depus o astfel de cerere de afişaj, înregistrată cu numărul 18641, prin care solicitam aprobare pentru afoşele care promovau dezbaterea noastră 6% din PIB, evenimentele prilejuite de Ziua Naţională, o conferinţă tematică şi un atelier de etnografie. Fix în ziua respectivă a fost şedinţă BECA. Cererile altor asociaţii au trecut. A noastră, nu. De atunci, am tot întrebat la registratură dacă am primit un răspuns privind afişarea lor în universitate. Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un SMS, din partea persoanei responsabile de relaţia cu organizaţiile studenţeşti: „Ma scuzati. Sunt la o ora. Nu a intrat la mapa Prorectoratului pentru Studentii. O zi buna.” (sic!)

Un răspuns oficial nu am primit nici astăzi. Aşa că ne-am revoltat! (http://ligastudentilor.net/2013/12/birocratia-universitara-impotriva-organizatiilor-studentesti/)

Decizia BECA încalcă direct art. 118 şi art. 199 („studenții sunt considerați parteneri ai instituțiilor de învățământ superior și membri egali ai comunității academice”) din Legea Educaţiei Naţionale (1/2011 cu modificările şi completările ulterioare) şi art. 4 (2), art. 13 lit. d) din OMECTS 3666/2012 (Codul drepturilor şi obligaţiilor studentului). Am cerut anularea ei, scuzele în scris din partea conducerii universităţii şi anularea sancţiunii pentru angajatul departamentului MEDIA care ne-a aprobat afişele. Că mulţi studenţi vin doar pentru diplomă („fabrica de diplome de pe Copou”), nu este decât adevărul curat! O spun studiile de inserţie profesională… Adevărul doare, dar doare mai tare când îl citeşti de pe afişele unei ligi studenţeşti pe holurile universităţii, nu-i aşa?

Democraţie? Niet!

La început de noiembrie, am solicitat anularea alegerilor pentru reprezentanţii studenţilor în căminele universităţii (şefii de cămin) şi reorganizarea campaniei de alegeri, considerând că studenţii cazaţi în căminele UAIC au dreptul de a fi informaţi şi de a-şi vota corect studenţii reprezentanţi. Comunicatul original, poate fi consultat aici: http://ligastudentilor.net/2013/10/alegerile-sefii-de-camin-sub-semnul-intrebarii/

În procesul de organizare al alegerilor am sesizat o serie de probleme:

- anunţurile de promovare a alegerilor au fost afişate în cămine fără nicio ştampilă din partea Direcţiei pentru Probleme Social-Studenţeşti sau vreo aprobare de afişaj, având perioade diferite în fiecare cămin, cu un format de redactare diferit, fără antetul universităţii, fiind produse independent de către studenţii senatori;

- promovarea alegerilor s-a făcut numai pe bază de afişe format A4, majoritatea fiind puse în cămine sub termenul de 5 zile minime în vedrea realizării oricărui anunţ legal. Cel mai elocvent exemplu este căminul C8, unde anunţul a fost făcut marţi (29 octombrie), iar alegerile sunt astăzi (30 octombrie);

- anunţurile nu au fost publicate pe site-ul universităţii şi nu au un caracter oficial;

- candidaturile se depun pe adresele de e-mail personale ale studenţilor senatori, fără a avea vreo valoare juridică. În mod normal, candidaturile ar trebui să îmbrace cel puţin forma unei cereri în dublu exemplar, cu număr de înregistrare şi copie, care în orice sistem juridic ar fi recunoscute drept act sub semnătură privată;

- promovarea alegerilor a fost blocată constant pe grupurile de facebook de discuţii din cămine, anunţurile fiind şterse de către administratori, care, fie sunt foşti şefi de cămin care mai doresc un mandat, fie persoane care nu mai au reşedinţa în căminul respectiv;

- unii administratori de cămine încurajează sau descurajează studenţii să participe la aceste alegeri, influenţând în mod grav procesul electoral;

- majoritatea covârşitoare a studenţilor nu sunt la curent cu alegerile pentru şefii de cămine şi consideră aceste procese electorale drept „aranjamente”;

- nerespectarea de  către studenţii senatori responsabili de organizarea alegerilor a art. 5, lit. b) din regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Administrativ pentru Probleme Social-Studenţeşti (CAPSS) care prevede drept termen maxim de anunţare a alegerilor 14 zile de la începerea anului univesitar, nu obligă în niciun fel la organizarea lor din pripă şi sau în bătaie de joc;

Prin urmare, solicitam, de bun-simţ, reorganizarea campaniei de alegeri, în aşa fel încât să cuprindă o perioadă de depunere a candidaturilor, o perioadă de anunţare a candidaturilor pe cămine şi de promovare a candidaţilor şi alegerile propriu-zise.

Răspuns am primit numai verbal, fiindu-ne explicat că o astfel de decizie, privind anularea şi reorganizarea alegerilor, poate să o ia numai Consiliul Administrativ pentru Probleme Social Studenţeşti (CAPSS), la momentul constituirii lui din … proaspăt aleşii şefi de cămine. Este ca şi cum ai cere reorganizarea alegerilor parlamentare, iar decizia nu o ia guvernul care le-a organizat, ci proaspăt alesul parlament! În cazul de faţă decizia trebuia luată de Senatul Universităţii, ai cărui membri au organizat alegerile.

În plus, au fost reorganizate o serie de alegeri pentru şefii de cămine, fără înştiinţarea noastră, făcute mai mult de formă, în care a existat un singur candidat: şeful de cămin ales la alegerile iniţiale.

Printre altele, pentru a ni se justifica imposibilitatea îndeplinirii cererilor noastre de bună organizare democratică a alegerilor, ni s-a invocat şi lipsa de specificitate a regulamentului prin care s-au organizat aceste alegeri. Pe baza acestui precedent, oare ar trebui să ne permitem şi noi să invocăm, de acum încolo, lipsa de specificitate a regulamentelor din cadrul UAIC şi să le interpretăm după dorinţa noastră?

Scandalul cu alegerile a ieşit monstru. Toată presa ieşeană a scris pe tema aceasta. Câteva articole şi reportaje aveţi aici (http://www.bzi.ro/studentii-de-la-cuza-pregatesc-o-ampla-miscare-de-protest-galerie-foto-video-399622), aici (http://stiri.telem.ro/stiri/scandal-electoral-la-universitatea-al-i-cuza-video–936.html) şi aici (http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/revolta-la-cuza-alegerile-pentru-sefii-de-camin-contestate–28516.html).

Că administratorii îşi pun oamenii lor şi că se fac „combinaţii” cu locuri în cămin, o ştie toată lumea. Dar când se „sparge” vestea în gura târgului, e rău. E şi mai rău când administratorii ameninţă studenţii că dacă vin cu televiziunea în cămin, vor fi evacuaţi. Dar îi pasă cuiva? Eh, „alt scandal în care este implicată universitatea! Într-o lună se uită!” S-o credeţi voi! În final, ni s-a propus o schimbare de regulament. În cazul în care schimbarea se va face fără consultarea noastră şi acordul nostru direct, vom recurge şi chiar la acţiuni de protest.

După ieşirea noastră în presă în care menţionasem şi situaţia gravă la nivel de reprezentare studenţească din UAIC, universitatea a început să convoace studenţii din senat şi din consiliile facultăţilor la întruniri. Mirarea tuturor a fost că la o universitate cu 15 facultăţi, nu aveam în sală decât vreo 15 studenţi reprezentanţi, în condiţiile în care, în fiecare consiliu de facultate, sunt cel puţin 2-3 studenţi. Aşa că s-au gândit să organizeze alegeri. Că nu au respectat art. 312 din Legea Educaţiei Naţionale şi art. 11, lit. c. din OM 3666/2012 care prevăd că în procesele electorale ale studenţilor pot fi implicaţi doar studenţi, chiar nu mai conta pentru ei. Ideea era să iasă acolo, pe hârtie, nişte reprezentanţi ai studenţilor. Că fac ei sau nu treabă, că nu au fost aleşi democratic, chiar nu mai conta! De exemplu, la Facultatea de Litere alegerile s-au realizat prin… treagere la sorţi sau… consens (!), sub atenta supraveghere a unui prodecan. S-a invocat regulamentul de alegere al studenţilor în structurile decizionale şi administrative ale UAIC, care este învechit, fiind elaborat anterior legislaţiei în vigoare. „Da’ de Legea Educaţiei Naţionale şi Statutul Studentului aţi auzit?” Evident că nu…

 

„6 la sută? Nu, că blocaţi universitatea!”

Protestele din această toamnă pentru finanţarea educaţiei şi acordarea a 6% din PIB sistemului educaţional au speriat puţin autorităţile universitare. Normal, când îţi intră studenţii prin amfiteatre de la ora 8:00, în timpul orelor de curs, să îţi vorbească despre importanţa finanţării educaţiei şi îţi leagă o banderolă albă la mână şi te anunţă că vor ieşi în stradă săptămâna care urmează te sperii puţin. Mai ales când în ziua protestului, îţi intră studenţii cu portavocea în amfiteatru să-şi salveze colegii de la curs şi să-i scoată în stradă. Doar aşa ceva nu vedeai la studenţi decât pe vremea lu’ Iliescu. Dar iată că este un pic de Iliescu în fiecare…

… şi, ca student, îţi scoţi renume de mare „agitator” şi „golan”. E bine să te agiţi în stradă şi la portavoce, inclusiv pentru acei care poartă cu mândrie titluri de asistent, lector, conferenţiar sau prof, dar care nu au binevoit să îşi ţină orele în stradă pe 13 noiembrie şi şi-au ţinut studenţii la cursuri, în unele cazuri, pornindu-i împotriva colegilor protestatari. Salariul şi demnitatea ta, domnule profesor! De conducere, ce să zic? Când eşti în topul rectorilor la salarii, eu ce argument să-ţi mai vând? (http://www.econtext.ro/dosar–2/analiza/topul-universitatilor-din-romania-dupa-salariile-rectorilor-vezi-ce-salarii-de-mii-de-euro-au-baronii-invatamantului-romanesc.html)

Iar după proteste, vrei şi tu să diseminezi rezultatul, să faci o dezbatere. Ceri o sală: „Nu pot să vă dau sală după ora 20:00. A venit ordin de sus, ca să nu blocaţi universitatea.” Plecăm capul în pământ şi mergem la altă facultate. „Dacă tot sunteţi ligă pe universitate, nu puteţi solicita săli de la universitate?” Dom’le decan, da’ facultatea matale ţine de Universitatea „Cuza” sau de cea din Leţcani? Până la urmă am primit un amfiteatru la Filosofie. Mulţumim! :)

 

În loc de prolog…

Răspuns la solicitări, nu. Cupoane CFR pentru 2014, mai greu. De problema ploşniţelor din cămine, nu vreţi să vorbiţi. Reprezentare studenţească funcţională, nici atât. De Statutul Studentului nici nu poate fi vorba. Mai mult, universitatea şi chiar anumite asociaţii studenţeşti (!) vor să menţină restricţionarea accesului studenţilor la structurile de decizionale, prin impunerea unei medii minime, o încălcare directă a art. 203, alin. 4 din Legea  Educaţiei Naţionale. Bine-bine, încălcăm drepturile studenţilor, dar până când? La începutul semestrului al doilea, ne vom prezenta planul nostru de bună guvernare universitară. Până atunci, vom face o statistică a solicitărilor publice la care am primit răspuns. Dacă iei degetele de la o mână, îţi „dă cu rest”. În primăvară, când am avut de redactat raportul personal de autoevaluare al universităţii pentru a primit atestatul de student evaluator al ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior), la indicatorii de transparenţă, am ridicat problema absenţei fişelor de disciplină, a orarelor pe semestrul curent, a informaţiilor privind desfăşurarea alegerilor pentru structurile de conducere, a informaţiilor despre calificările obţinute şi a altor informaţii de interes pentru studenţi în special de pe site-urile facultăţilor. La următorul raport, am să includ şi problema solicitărilor fără răspuns.

Vineri am depus ultima cerere din acest an calendaristic la registratura universităţii. Luni, vom fi în presă cu problema afişelor şi a blocării promovării acţiunilor noastre. (http://www.bzi.ro/liga-studentilor-in-razboi-cu-universitatea-cuza-408940) Democraţia şi buna guvernare universitară nu cunoaşte noţiunea de vacanţă. Urmează câteva solicitări în baza legii 544/2001. Vom vedea dacă se respectă termenul de 30 de zile…

Până atunci, sper ca persoanele responsabile să ne dea curs solicitărilor noastre şi să se bucure, în măsura timpului disponibil, de jumări şi caltaboşi. Noi, de gogoşi, „ne-am bucurat” destul!

BONUS: o fotografie cu două studente din Senat care au “organizat” o sesiune de alegeri pentru reprezentanţii şcolii doctorale (CSUD). Numărarea voturilor se face… la o cafea pe hol!

A calculat cineva cat pierde statul roman pregatind in facultate si in rezidentiat medicii si alte cadre sanitare care pleaca din tara?!

April 7, 2014 in Analiză by Ligia Anca

Ceea ce se poate citi mai jos sunt extrase de pe site-uri, care la o usoara verificare, apar  aproape de realitate.  Suma totala este importanta.

În ultimii cinci ani, peste 45.000 de angajați din Sănatate au plecat să muncească în străinătate.

E adevarat ca o parte dintre cei care pleaca sunt studenti care platesc taxele, dar o alta buna parte sunt cei care beneficiaza de invatamant gratuit.

În topul celor mai scumpe universităţi de stat din Capitală se află Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”. Studentul înscris la un loc cu taxă la Medicină, Medicină Dentară şi Farmacie va scoate din buzunar nici mai mult nici mai puţin de 9.000 de lei. Cei care au optat pentru un loc cu taxă la Facultatea de Asistenţă Medicală Generală şi Moaşe plătesc 6.000 de lei.

Particularul bate însă taxa de lux de la medicina de stat. Universitatea Titu Maiorescu cere pentru un an de şcolarizare la Medicină – 11.025 lei, Medicină Dentară – 13.275 lei, Farmacie  - 13.500lei. La Asistenţă Medicală Generală taxa este de 6.750 lei. În anul V şi VI de studii, Universitatea oferă o reducere de 2.250 de lei la Medicină şi 4.275 lei la Farmacie.

Colegiul medicilor anunţă că 2.600 de doctori au plecat numai în 2013 să lucreze în spitale din străinătate. Astfel, numărul total al celor care au părăsit România în ultimii şase ani trece de 15.000.

Numărul medicilor care au părăsit sistemul în 2013 ar putea fi chiar mai mare, deoarece datele Colegiului Medicilor se referă la primele 10 luni ale anului. Destinaţiile preferate de doctori sunt, în ordine, Marea Britanie, Germania, Franţa şi Belgia.

De altfel, un studiu recent apărut arăta că cei mai mulţi medici străini care lucrează în Germania provin din România.

Medicii sunt atraşi în străinătate, în primul rând, de salarii. În România, un medic are un salariu de bază cuprins între 200 şi 1.500 de euro, în funcţie de vechime, pe când în străinătate venitul lunar pleacă de la 1.700 de euro şi poate ajunge până la 12.000 de euro.

Plecarea doctorilor se face din ce în ce mai simţită în spitale. Acum doi ani, erau angajaţi 20.000 de medici şi acopereau doar 70 la sută din nevoile sistemului. Astăzi, în spitale mai sunt mai puţin de 15.000 de medici, mai puţini decât cei care au plecat.

Exportăm mai mult decât producem

Pierd pacienţii din cauza acestui exod, dar pierde şi statul. Pentru formarea unui singur medic, timp de şase ani, statul cheltuieşte aproximativ 30.000 de lei, iar pentru specializarea acestuia, încă 21.000 de lei, 51.000 de lei în total. Exodul doctorilor a costat statul peste 3,5 miliarde de lei numai în ultimii şase ani.

Bine ca desi saraci, cum suntem, mai ales privind invatamantul, ne permitem sa pregatim cadre sanitare inalt si mediu calificate pentru statele occidentale, pe gratis!